Lucrarea Mângâietorului

"Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu". Ioan 14:26.

Avea să apară un gol după plecarea Domnului Isus, lumea avea să rămână goală, mai săracă, mai lipsită. Isus a privit peste veacuri și-a văzut acest gol, această lipsă, și atunci a lăsat o făgăduință care venea să umple acest gol, și despre această făgăduință a  vorbit în acest verset. Dar care era golul, lipsa? Toate lucrurile. Fraților, este un gol în toate lucrurile dacă acolo nu este vreo urmă de Isus. Când Isus vorbește despre această primă lucrare a Mângâietorului, vorbește unor ucenici care erau flămânzi dupa auzirea cuvintelor lui Dumnezeu, erau flămânzi după învățătură. De fapt, pentru ei, această nouă viață avea să înceapă cu o noua învățătură. Erau învățați toate lucrurile de care aveau trebuință pentru dobândirea vieții veșnice, dar și pentru trăirea unei vieți evlavioase și sfinte pe pământ. Cărei categorii de oameni credeți că vorbește acest verset? În Psalmul 32, Dumnezeu a făcut această făgăduință prin David, zicând:" Eu, zice Domnul, te voi învăța și îți voi arăta calea pe care trebuie să o urmezi, te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta.". Iar acum, prin Isus, aceeași făgăduință este reînnoită. Dumnezeu nu a dat pe mâna școlilor lucrarea de învățătură a sfinților, ci a dat-o Mâgâietorului, Duhului Sfant, iar Duhul Sfânt dă parte din lucrarea Lui cui dorește El. Iată ce zice Pavel despre aceasta în 1 Corinteni 12: "Sunt felurite daruri, dar este același Duh; sunt felurite slujbe, dar este același Domn; sunt felurite lucrări, dar este același Dumnezeu, care lucrează totul în toți. Și fiecaruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia  îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înțelepciune; altuia, să vorbească despre cunoștință, datorită aceluiași Duh; altuia, credința, prin același Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin același Duh;  altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; și altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul și același Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voiește.". Observați că în înțelesul acestui cuvânt: " toate lucrurile", intră și înțelepciunea, dar și cunoștința, iar despre cunoștință, Pavel mai face o referire, tot în acest context al lucrării Duhului Sfânt, în Efeseni 4:13, unde vorbește despre o unire a credinței și a cunoștinței lui Isus Hristos în noi, dobândind statura de om mare, statura plinătății lui Hristos.

Lucrarea Duhului Sfânt este nu numai aceea de a ne învăța toate lucrurile, ci și de a ne aduce aminte ce ne-a spus Isus prin Evanghelie. Aici aș vrea să am o observație. Mulți vin pe la amvoanele noastre, trimiși sau chemați, ca să ne învețe, și topicurile diferă de la o adunare la alta. Aproape toți încep cu aceeași formulă. Dumnezeu le-a pus în inimă, ei s-au gândit, etc. Acum cât adevăr poate exista în formula de început...? foarte mult, bineînțeles, numai că după câteva minute, Biblia aproape că nu mai încape pe amvon, de cele mai multe ori este închisă, ca să încapă el, caietul cu pereți înveliți, sau teancul de foițe, iar mai nou tableta, care din când în când dă o strălucire feței omiliticianului. Am zis că a fost vorba despre o formulă, pentru că practica, de fapt, omoară formula pe parcurs. În practică totul este diferit, dependenți de o hârtie cu 3 puncte, cu câte 3 subpuncte fiecare, sau dependenți de o tabletă. Și Duhului Sfânt ce i-am mai lăsat? I-am invadat teritoriul Lui, lucrarea Lui. A ajuns Duhul Sfânt să nu mai încapă în adunări de noi, de hârtiile noastre, de gândurile noastre, de ideiile noastre. Și toate acestea în detrimentul nostru, de fapt. Ce credeți că a pierdut creștinismul în ultimii 25 de ani? Esența. Uitați-vă în biserica primară, la cum îi învăța Duhul Sfânt toate lucrurile, și cum le reamintea cuvintele spuse de Isus! Oare așa este și astăzi? Ore întregi pierdute, ca să auzim ce? Științe politice, economice, sociale, lectii civice, amvon sau catedre? Tehnologie, fenomen, faimă, strălucire, jocuri de idei și de cuvinte, matematică, istorie. Ne-am transformat de-a binelea. Nici urmă de minuni, nici urmă de știintă, nici urmă de înțelepciune, nici urmă de pace. În 1 Cor.2, Pavel vorbește despre niște vorbiri nu învățate de la vreo înțelepciune omenească, ci învățate de la Duhul Sfânt. Dar oare noi? Când? Până când vom schiopăta de amândouă picioarele? Suntem departe, departe, în risipă de timp, în risipă de har. Dacă cel putin credeți că Duhul Sfânt vă mai poate aduce aminte de cuvintele lui Isus, neținând cont de timp și de spațiu, de împrejurare sau de caz, atunci, pentru Numele Domnului Isus măcar, când urcați la amvon să dați un îndemn sau să predicați, urcați cu Duhul Sfânt, lepădați fițuicile, caietele, ciornele, tabletele. Nu mai pângăriți altarele Domnului cu minciuni, pentru că este o lucrare de minciună să pretinzi că Domnul ți-a pus în inimă, dar să nu poți fără ajutoare din hârtie la amvon. Luați pe Duhul Sfânt la amvoane, luați-L peste tot, la locul de muncă, la repetițiile de cor și fanfară. Oriunde ai nevoie să fii învățat, cheamă-L pe Duhul Sfânt ca să te învețe. Oriunde ai nevoie să îți aduci aminte cuvintele lui Isus, cheamă-L pe Duhul Sfânt să îți reamintească. Este lucrarea Lui, iar noi suntem cei care se vor bucura de mângâierea Lui.

Căci Împărăția cerurilor nu stă în vorbe, ci în putere. 1 Cor 4:20