liber ca pasarea cerului

Libera ca pasarea cerului

In urma cu cateva zile am trimis un mesaj scurt lu’ D., o prietena scumpa care stie multe (poate prea multe) despre mine, mai ales luptele-mi,  exprimandu-mi bucuria ca ma simt libera, ca pasarea cerului. Am primit un raspuns la care nu m-am ashteptat..’hm…libera ca pasarea cerului? Nu prea inteleg (...)’. Nu-mi venea sa cred. Eu ma  asteptam ca si ceilalti sa ma inteleaga, sau cel putin sa priceapa ce inseamna a fi liber ca pasarea cerului... dar nici o prietena asa aproape de inima mea nu m-a inteles. Realitatea e ca la ora actuala sunt prea putini oameni ce pot simti asta, si devine din ce in ce mai greu de explicat un sentiment asa intaltator. Dar asta nu mi-a rapit bucuria ca sunt libera. Nu nu! Pentru ca am inteles ca a fi liber nu depinde de cei din jur. Depinde de mine insumi. Nu de imprejurarile in care ma aflu. Nu de a fi casatorita sau a nu fi casatorita depinde sentimentul profund de libertate. Nu de a avea pe cineva sau nu. Nu de a avea un loc de munca sau a nu avea lipsuri. Nu! Ci toate pleaca de la o inima impacata cu sine, de la un duh plin de pace, de la o viata gata sa renunte la placerile de moment. Si in schimb, sa fie gata sa astepte pentru cele ce dureaza pana-n eternitate. Pot fi libera asteptand! Dar depinde. Depinde de felul cum astept, de lucrul asteptat, momentul potrivit si motivul. Eu astept cu inima impacata, si sunt libera!. Cand am inteles ca nu poate fi totul asa cum vreau eu, si am acceptat esecul, m.am simtit libera. Cand am fost gata sa las armele jos, cele cu care m-am luptat pt dorintele-mi egoiste si meschine, am fost cu adevarat libera. Si mi-e bine! Imi place sa stiu caci, atunci cand am lasat sa curga la vale tot ceea ce am adunat, tot ceea ce am sperat si am visat, si nu a ramas decat un gol imens, Dumnezeu a fost gata sa umple acest gol si sa devina cel mai bun Prieten. Shi, mai mult de atat, Iubitul inimii mele. Privind in urma, as incerca sa compar cele doua stari: aceea de a visa shi de a nu gusta decat dezamagire si aceea de a fi umplut de iubirea desavarsita lui Dzeu care nu ma va dezamagi niciodata. Dar e imposibil. E prea departe una de cealalta. Rasarit si apus? Noapte si zi?  Nu promit ca am nimerit. Poate fi si mai departe.