Levi – Matei

"Cand trecea pe acolo, a vazut pe Levi, fiul lui Alfeu, sezand la vama. Si i-a zis: `Vino dupa Mine!` Levi s-a sculat, si a mers dupa El." (Marcu 2,14)

Guvernatorul roman adjudeca, prin licitatie, privilegiul de a colecta birurile oricarui cetatean care-si permitea sa cumpere concesionarea. Cum romanii nu le platea vamesilor nici un salariu, fiecare dintre acestia trebuia sa stranga, de la vecinii sai, suficienti bani cat sa-si asigure si intretinerea zilnica. Astfel, era numai natural ca poporul sa-i dispretuiasca pe acesti strangatori de taxe. Nici un iudeu care se respecta nu s-ar fi vandut sa fie camatar in slujba unei puteri straine, tradandu-si propriul popor si cerand biruri pe ceea ce Dumnezeu daruise fara plata – pamantul si roadele sale.
Si totusi Matei era un astfel de "vames". Locuind in Capernaum, Matei auzise despre invataturile Mantuitorului si dorea sa stea de vorba cu Isus despre nevoia sufletului sau, dar se gandea ca probabil Invatatorul il va condamna, asa cum facusera toti ceilalti invatatori religiosi.
In fiecare zi, Matei aduna birul de la caravanele si de la calatorii care treceau pe drum, venind de la Damasc, la Ierusalim. In aceea zi, el a observat ca Invatatorul parea sa fi venit mai aproape decate de obicei de baraca sa de langa mare. Oprindu-Se, Isus i S-a adresat direct lui Levi-Matei: "Vino dupa Mine!" Matei L-a urmat pe Isus. Fiecarui ucenic i-a fost adresata aceeasi chemare. Fiecare dintre ei a trebuit sa hotarasca daca I se va alatura Invatatorului in saracie si privatiuni sau daca va ramane in mediul familiar si confortabil de pana atunci.