Legea analizata

"Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: `Sa nu ucizi; oricine va ucide, va cadea sub pedeapsa judecatii`. Dar Eu va spun ca orisicine se manie pe fratele sau va cadea sub pedeapsa judecatii; si oricine va zice fratelui sau:`Prostule` va cadea sunt pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: `Nebunule`, va cadea sub pedeapsa focului gheeenei". (Matei 5,21.22)

Isus Se adreseaza acum multimii intr-o maniera cu totul uimitoare. Adesea El foloseste expresia "dar Eu va spun". In total contrast cu rabinii, care foloseau traditia pentru a interpreta prevederile Scripturii, autoritatea lui Isus era remarcata de aceia care nu avusesera ocazia de a citi ei insisi legea. Cunoscand aceasta, Isus Si-a prefatat afirmatiile cu remarca: "Ati auzit ca s-a zis celor din vechime". El a explicat ca Cele Zece Porunci includeau in ele precepte mai cuprinzatoare decat cele pe care le practicau rabinii.
In adevarata religie, orice act de pazire a legii trebuie sa fie rezultatul unor motivatii launtrice, si nu al implinirii unor forme exterioare. Acesta este firul de aur care strabate intreaga Predica de pe Munte. Isus le-a spus ca nu trebuie sa se manie pe fratii lor. Cei mai multi dintre ei au aplicat imediat cuvintele Sale la compatriotii lor iudei, dar mai tarziu, in parabola bunului samaritean, Isus avea sa le arate clar ca toate fiintele omenesti sunt frati si surori. (Luca 10,29-37). In acelasi fel, noi vedem in cei din jurul nostru greseli si slabiciuni, dar Dumnezeu ne spune ca orice suflet este proprietatea Sa, prin actul creatiunii si prin rascumpararea cu sangele pretios al lui Hristos. Toti au fost creati dupa chipul Sau, si chiar cei mai decazuti dintre oameni trebuie sa fie tratati cu respect si cu iubire. Dumnezeu ne va trage la raspundere chiar si numai pentru un cuvant de dispret adresat unuia dintre sufletele pentru care Hristos Si-a dat viata.
Semintele pacatului au incoltit mai intai in minte. Inainte chiar de a actiona spre a face raul, mintea a calcat deja Legea lui Dumnezeu prin contemplarea ideii. Gandurile asupra carora zaboveste mintea formeaza caracterul.