Lecţia iertării

Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.
Luca 6.37

O tânără armeancă împreună cu fratele ei fuseseră atacaţi de un turc pe stradă şi ea a scăpat sărind peste un zid. Fratele ei a fost ucis în mod barbar sub ochii ei. Tânăra era asistentă medicală şi mai târziu, lucrând într-un spital, a recunoscut în unul din pacienţi pe ucigaşul fratelui ei. Primul gând a fost: Răzbună-te! Turcul era foarte bolnav, atârnând între viaţă şi moarte. Cea mai mică neglijenţă ar fi fost suficientă ca să-i provoace moartea şi n-ar fi ştiut nimeni. Omul era cu totul în mâinile ei. Dar în loc să se răzbune, ea a hotărât să-l ierte în Numele Domnului şi Mântuitorului ei. Tânăra a luptat pentru a-i salva viaţa turcului şi a câştigat, ajutând la însănătoşirea lui.

Când turcul era în convalescenţă, tânăra i-a spus cine este. Acesta s-a uitat la ea cu uimire şi i-a zis:

– Atunci de ce nu m-ai lăsat să mor când eram în mâinile tale?

– N-am putut, pur şi simplu n-am putut, căci eu sunt creştină şi Mântuitorul meu Şi-a iertat duşmanii, când aceştia Îl răstigneau. Trebuie să fac şi eu la fel.

– Atunci, dacă aceasta înseamnă a fi creştin, vreau să fiu şi eu unul dintre ei.