LAUDA ADUSĂ MIELULUI PENTRU RĂSCUMPĂRARE

Apoc. 5.9 Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile; căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice popor şi de orice neam.

Mielul lui Dumnezeu nu este prezent peste tot numai în cele 4 Evanghelii, ci şi în ultima carte a Bibliei, în Apocalipsa lui Ioan. Cetăţenii cerului nu trebuie să uite niciodată ce a făcut Dumnezeu în dragostea Lui pentru cei păcătoşi. Dacă Dumnezeu Şi-a arătat dragostea Lui, prin moartea lui Hristos pe cruce, în aceeaşi măsură se poate vedea la Calvar şi dreptatea divină, prin care cei ce se pocăiesc şi cred Evanghelia, sunt iertaţi pentru totdeauna. Biblia afirmă clar că nu există iertare fără vărsare de sânge. Cartea cu peceţi este documentul ceresc prin care Dumnezeu Îşi revendică, pentru Fiul Său, pământul întreg care a ajuns, datorită păcatului, pe mâna celui rău. Dumnezeu are o judecată pe care o va instrumenta asupra tuturor locuitorilor pământului care L-au respins pe Isus ca Mântuitor şi Domn. Înainte de Ghetsimani şi Golgota, Israel, prin mai-marii săi, L-a preferat pe cezarul Romei în locul lui Hristos. Versetul de mai sus aparţine unei cântări noi prin care cetăţenii cerului recunosc şi proclamă vrednicia Mielului de a deschide cartea cu peceţi dând astfel semnalul judecăţii pământului. Biserica răscumpărată de Miel a fost deja pusă la adăpost, spune cântarea, şi mânia lui Dumnezeu este gata să se reverse prin ruperea celor 7 peceţi. Aceasta înseamnă desigilarea pedepselor divine care vor veni peste întreaga omenire aşa cum i se spune îngerului Bisericii din Filadelfia: „Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care va veni peste lumea întreagă ca să-i încerce pe locuitorii pământului.” (Apoc. 3.10) Când sfinţii lui Dumnezeu sufereau în lumea lor chinuri, batjocuri şi persecuţii sângeroase sfârşindu-şi viaţa în dureri care nu pot fi descrise în cuvinte, cei răi se bucurau şi sărbătoreau în văzul tuturor triumful terorii. Acum lucrurile s-au inversat: în cer sfinţii cântă şi se bucură de vrednicia şi atotputernicia Mielului care deschide cartea cu peceţi pentru pedepsirea pământenilor îngroziţi de ceea ce li se întâmplă, iar pe pământ cei răi îşi primesc în mare jale pedepsele meritate. Toţi cei răi văd acum că le-a sosit ceasul. Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu a luat sfârşit. La Golgota Mielul a fost răstignit în slăbiciune pentru noi cei păcătoşi. Învierea glorioasă a Domnului Isus arată că jertfa Sa a îndeplinit toate cerinţele sfinţeniei şi dreptăţii lui Dumnezeu şi Tatăl I-a acordat cel mai de cinste loc în ceruri, la dreapta Sa. Tatăl ceresc a dat în felul acesta toată judecata Fiului Său cu privire la planeta pământ şi la întreg universul. Cum s-a întâmplat în Egipt, pe vremea lui Moise, cu declanşarea celor 10 urgii asupra lui Faraon şi a întregii lui ţări, aşa se va întâmpla în curând cu lumea întreagă de sub comanda prinţului întunericului. Se cuvine să-L lăudăm pe Miel prin cântece şi rugăciuni şi să-L aşteptăm pentru răscumpărarea finală a trupurilor noastre, la Răpire.