Lasati-o in pace! De ce-i faceti suparare?

Lasati-o in pace; de ce-i faceti suparare?

Text: Marcu 14: 3-9, cu accent pe versetul 6 si 8:

"Dar Isus le-a zis: "Lasati-o in pace; de ce-i faceti suparare?Ea a facut un lucru frumos fata de Mine..Ea a facut ce-a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru ingropare".

Se pare ca aceasta femeie, care a turnat mir pe capul Domnului Isus, este una din putinele persoane carora El le-a luat apararea atat de categoric.
Mai intervenise Domnul Isus atunci cand ucenicii au certat pe cei care au adus la El copilasii, ca sa se atinga de ei.
Atunci, Domnul Isus a spus cunoscutele cuvinte:
"Lasati copilasii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci imparatia cerurilor este a unora ca ei"-Marcu 10:13,16.
Ca si atunci, Domnul Isus ii mustra pe ucenici si ia apararea femeii, zicandu-le:
"Lasati-o in pace; de ce-i faceti suparare?"
Daca ne gandim la statutul social al femeii din acele vremuri, intelegem mai bine de ce au avut ucenicii si ceilalti, care erau acolo, o asa atitudine.
Inchipuiti-va ca Simion, gazda, care era un om de frunte al societatii, il invitase pe Isus la masa, impreuna cu ucenicii Sai si probabil mai invitase si alte personalitati din Betania.
Poate erau acolo multi barbati, care incepusera sa vorbeasca lucruri importante.
Si deodata, apare o femeie cu un vas de alabastru, in care se tineau uleiuri aromate sau parfumuri. Ea paseste incet, sfioasa, pana ajunge in dreptul lui Isus.
Acolo sparge vasul, caci numai asa se putea scoate lichidul dinauntru.
Din Evanghelia lui Ioan, intelegem ca acea femeie era Maria, sora Martei si a lui Lazar, cel care fusese inviat de Domnul Isus.[Ioan 11:2]
Este aceeasi Maria care " si-a ales partea cea buna", laudata de Domnul Isus, pentru ca "statea jos, la picioarele Domnului si asculta cuvintele Lui".
Intelegem de aici ca in sufletul Mariei se intamplase ceva deosebit.
Ea simtise ca Domnul Isus era nu numai un prooroc obisnuit, din cuvintele dumnezeiesti pe care El le rostise si pe care ea le ascultase stand la picioarele Lui, dar mai ales din faptul ca-l inviase pe fratele ei, Lazar.
Ea a inteles ca Domnul Isus era ceea ce ii zisese Martei , sora ei,cu acea ocazie:
"Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si cine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata"-Ioan 11:25, 26.
S-ar putea ca ea sa fi fost singura care a inteles ca Domnul Isus va fi omorat, dar va invia, asa cum zisese El de mai multe ori, ucenicilor.
De aceea a considerat ca e momentul sa faca acest gest pentru Domnul Isus, pentru "Hristosul, Fiul lui Dumnezeu", care urma sa sufere si sa moara.
Chiar daca nu intelesese bine acest lucru pana atunci, cu siguranta a inteles dupa aceasta intamplare, pentru ca Domnul Isus a zis: "Ea a facut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru ingropare"-Marcu 14:8.
Probabil ochii tuturor acelor barbati de vaza o urmareau dezaprobator.
Poate au zis in gandul lor ca n-are ce cauta acolo o femeie. Si mai ales, nu s-au putut preface ca n-o observa, pentru ca "a spart vasul si a turnat mirul pe capul lui Isus. Si s-a umplut casa de mirosul mirului".[Ioan 12:3]
Evanghelistul Marcu ne spune ca "unora dintre ei le-a fost necaz si ziceau: "Ce rost are risipa aceasta de mir?"
Poate ca nu le pasa atat de mult de risipa mirului, cat le pasa ca atentia tuturor a fost atrasa de gestul femeii, care a facut mai mult decat toti ceilalti, chiar si decat Simon, care-i pregatise o cina.
Asa ca, simtindu-se ofensati, incep sa comenteze, s-o dezaprobe pe Maria, pentru gestul ei.
Chiar si "ucenicilor le-a fost necaz".
Singurul care stia dragostea adanca si recunostinta din inima Mariei, era Domnul Isus insusi. El intervine, luaindu-i apararea, cu aceste cuvinte: "Lasati-o in pace; de ce-i faceti suparare? Ea a facut un lucru frumos fata de Mine...mi-a uns trupul mai dinainte, pentru ingropare".
S-ar putea ca in emotia ei, Maria sa nu fi inteles pe loc aceste cuvinte, dar a simtit cu siguranta ca Domnul Isus accepta gestul ei de recunostinta si-l apreciaza.
Si asta insemna cel mai mult pentru ea, mai mult decat ar fi fost dezaprobarea nu numai a celor prezenti in acea incapere, ci chiar a lumii intregi.
Atat de mult dorise sa faca ceva frumos pentru Domnul Isus, incat inima ei parea ca s-a faramat odata cu vasul de alabastru.
Daca a reusit sa faca asta, nimic nu mai conteaza, nici daca ar omora-o, cu atat mai putin daca au dezaprobat-o.
Numai cei care ajung sa aiba in suflet o asa dragoste si recunostinta pentru Mantuitorul, pot infrunta orice dezaprobare a lumii.
Asa au fost milioanele de martiri care si-au dat viata pentru Mantuitorul lor.
Cu siguranta, mai sunt pe pamant si astazi astfel de oameni.
Putini, dar sunt.
Ma gandesc la niste tineri care au terminat studiile , dar s-au intors la Domnul si au considerat ca mai putin conteaza cariera lor decat lucrul pentru Dumnezeu. Asa ca n-au ramas intr-un serviciu bine platit, ci au acceptat sa mearga ca misionari intr-o tara din lumea a treia, unde crestinii sunt pedepsiti pentru credinta si unde se traieste greu, in lipsuri mari.
Ei isi sparg vasul propriei lor vieti pentru Mantuitorul.
Ma gandesc la mame si sotii care sufera atatea rautati de la cei apropiati, numai ca sa nu-l supere pe Domnul Isus, acceptand cu resemnare orice, doar pentru ca Domnul Isus a spus sa intorci si obrazul celalalt, celui ce te loveste peste unul.
Si ma gandesc la o credincioasa foarte saraca, din zilele noastre, care, n-a putut sa faca altceva pentru Domnul din cauza saraciei. Si atunci, a plantat felurite flori in gradinita ei si in fiecare duminica ,atunci cand merge la biserica dis de dimineata, ca sa faca ordine inainte de a veni ceilalti crestini,duce si un buchetel de flori pe care le pune in fata, langa amvon.
Paseste de fiecare data incet, cu sfiala, ca si cand l-ar vedea acolo pe Domnul Isus.
Caci ea , pentru Domnul Isus le aduce.
Cand in satul ei au venit niste misionari, cu un cort, ca sa vesteasca Evanghelia, ea s-a gandit mult ce ar putea sa faca si ea pentru Domnul.
Pentru ca nu avea altceva, a adunat flori de soc, din pomul din fata casei ei, a facut dulceata [n-am stiut ca se poate face dulceata din flori de soc, dar sa stiti ca e delicioasa, seamana cu cea de mure, sau zmeura] si a daruit fiecarui mesager al Evangheliei , cate un mic borcanel de dulceata, la sfarsitul programului de evanghelizare.
Multi s-au uitat dezaprobator la gestul ei, si multi nu l-au inteles.
Li se parea ceva nepotrivit, dar ea facuse tot ceea ce a putut ca sa-si arate dragostea pentru Domnul Isus.
Vazand acest gest simplu, dar cu o deosebita incarcatura sufleteasca, mi-au venit in minte cuvintele spuse de Domnul Isus femeii care i-a uns capul cu mir: "Lasati-o in pace; de ce faceti suparare femeii? Ea a facut ce a putut".
Ce mantuitor minunat avem!
El intelege dragostea din inima noastra si apreciaza si cel mai mic gest, prin care incercam sa ii aratam aceasta dragoste, chiar daca nu un sat intreg, ci o lume intreaga ne-ar dezaproba.

Daca ai pe inima sa faci ceva pentru Hristos, nu da inapoi, oricat de neinsemnat ar fi lucrul acela in ochii altora.
Fii sigur ca acel lucru, pornit din dragostea si recunostinta unei inimi sincere, va fi apreciat de Domnul Isus.
Si chiar daca nimeni nu va intelege gestul tau, cu siguranta Domnul Isus va intelege si-ti va spune si tie aceste cuvinte:
"Lasati-o[lasati-l] in pace! De ce-i faceti suparare? A facut tot ce a putut pentru Mine!"