Jertfa lui Abel mai bună decât jertfa lui Cain. De ce?

      Cei doi oameni din grădina Edenului au călcat porunca lui Dumnezeu.

 Consecințele nu au întârziat să apară:

 „Ți-am auzit glasul în grădină, și mi-a fost frică, pentru că eram gol, și m-am ascuns...”

Era clar că slava lui Dumnezeu îi părăsise, deoarece slava nu poate locui împreună cu păcatul. Lumina nu poate locui cu întunericul.

 Adam și Eva au încercat să-și acopere „goliciunea” făcându-și șorțuri din frunze, dar Dumnezeu a dorit să-i îmbrace cu „haine din piele”. Dar de unde ar fi putut să le ia?

A chemat un animal din grădină și l-a junghiat sub privirile celor doi vinovați... Ce anume o fi simțit cei doi oameni când au văzut că sângele se scurge din trupul animalului? 

Odată cu sângele s-a scurs și viața - pentru că sânge înseamnă „viață”

A fost prima jertfă adusă sub soare. Prima din milioanele de jertfe care trebuia să facă ispășirea păcatelor. În conștiința omului a rămas imprimat „gândul” că pentru păcat este nevoie de vărsare de sânge (jertfă). În acelaș mod au continuat  Adam și Eva.

Generațiile următoare trebuia să știe cum se aduce o jertfă pentru a fi acceptată de Dumnezeu.

În caz contrar, jertfele cu cusur erau respinse.

Cain și Abel au hotărât să aducă și ei  o jertfă Domnului. Dumnezeu a privit cu plăcere la jertfa lui Abel dar nu și spre jertfa lui Cain...

De unde o fi știut Cain că Dumnezeu n-a privit cu plăcere la jertfa lui? Simplu:

Dumnezeu răspundea cu foc pentru mistuirea jertfei. (Gen.15/17; 1Împ.18/38)

Dar care să fi fost cauza respingerii jertfei?

Cei mai mulți spun că din pricina faptelor lui rele? Dar a lui Abel erau bune?

Și dacă erau bune... care ar mai fi fost rostul jertfei? - deoarece era jertfă pentru vină.

În Ioan 3/12 citim că faptele lui Cain erau rele iar a lui Abel erau neprihănite - nu bune...

Neprihănire care se capătă prin credință. (Gen.15/6; Rom.10/10)

Nimeni nu poate fi socotit neprihănit decât prin credință, deoarece faptele fie ele și bune sunt ca o haină murdară înaintea lui Dumnezeu. (Isaia 64/6).

„Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui” (Evrei 11/6)

Așa că despre Abel citim: „Prin credință a adus Abel o jertfă mai bună...” - deci jertfa era mai bună nu faptele...

„Prin ea (intermediul jertfei) a primit el mărturia că este neprihănit. (Evrei 11/4)

Dar de ce n-a privit Dumnezeu cu plăcere la „jertfa” lui Cain?

Jertfa lui Abel era adusă din rodul turmei - prin vărsare de sânge.

Jertfa lui Cain pusă pe altar, era din rodul pământului (produse agricole) ceea ce nu a fost acceptat de Dumnezeu...

„Justificarea” lui Dumnezeu pentru respingere a fost următoarea:

Nu-i așa? că dacă „faci bine” - adică respecți regulile, vei fi primit bine.

Dar dacă aduci jertfa la voia întâmplării - păcatul pândește la ușă.

Acelaș principiu al „jertfelor” este valabil și în noul testament - „să faci bine”- adică așa cum trebuie făcut. Apostolul Pavel scrie efesenilor: „Cercetați ce este plăcut Domnului” (Efes.5/10) iar Iacov avertizează:

„Deci, cine știe să facă bine, și face rău, săvârșește un păcat”.(Iacov 4/17)

În rânduiala nou testamentală ca o jertfă să fie primită este necesar:

a) Să fi acceptat pe Domnul Isus, singura jertfă care s-a adus pentru păcatele întregii lumi .(1Ioan 2/2)

b) Să fi adus „jertfe duhovnicești” dar numai după ce ne-am integrat într-o casă duhovnicească.(1Petru 2/5) - numai oamenii duhovnicești pot să aducă jertfe duhovnicești.

c)  Să aducem trupurile noastre ca o jertfă vie. (Rom.12/1)

d) Având în vedere că „jertfă” înseamnă „sacrificiu”- nu putem aduce o jertfă fără să ne coste nimic. (2 Sam.24/24)

e) Și cele mai prețioase jertfe:

Psalm. 51/17 „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită.