Izvoare in Desert - 9 Octombrie

Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi,
şi Se va scula să vă dea îndurare.
(Isaia 30:18)

Cea mai verde iarbă se găseşte acolo unde cad cele mai multe ploi. Deci presupun că ceaţa şi ploaia măruntă a Irlandei sunt cele care o fac să fie „Insula de smarald". Şi acolo unde găseşti ceaţa larg răspândită a necazurilor şi ploaia măruntă a suferinţei, vei găsi întotdeauna inimi verzi ca smaraldul care sunt pline de frunzişul frumos al mângâierii şi dragostei lui Dumnezeu.
Dragă creştine, să nu spui: „Unde sunt toate rândunelele? Toate s-au dus – au murit". Nu, nu au murit. Pur şi simplu au traversat în zbor marea albastră şi adâncă, zburând spre un pământ îndepărtat; dar ele se vor întoarce din nou în curând.
Copil al lui Dumnezeu, să nu spui: „Toate florile au murit – iarna le-a omorât, aşa că s-au dus". Nu! Deşi iarna le-a acoperit cu o haină albă de nea, ele îşi vor scoate iarăşi capetele şi vor fi vii foarte curând.
O, credinciosule, să nu spui că soarele a ars complet, doar pentru că l-a ascuns un nor. Nu, el e încă acolo, plănuind o vară pentru tine; pentru că atunci când va străluci din nou, va face ca acei nori să-şi picure ploile de aprilie, fiecare din ele o mamă pentru o minunată floare de mai.
Mai presus de toate, ţine minte – când Dumnezeu Îşi ascunde faţa de tine, să nu spui că te-a uitat. Pur şi simplu El aşteaptă puţin ca să te facă să-L iubeşti mai mult. Şi odată ce va veni, te vei bucura cu inexprimabila „bucurie a Domnului" (Neemia 8:10). Aşteptarea Lui îţi exersează darul de har şi-ţi testează credinţa. De aceea continuă să aştepţi cu nădejde, pentru că deşi promisiunea poate să întârzie, niciodată nu va veni prea târziu. Charles H. Spurgeon

O, fiecare an îşi are iarna lui,
Şi fiecare an îşi are ploaia lui –
Dar întotdeauna vine o zi
Când păsările merg din nou spre nord.

Când frunze noi înmuguresc în pădure,
Şi iarba încolţeşte verde pe câmpii,
Şi lalelele se mândresc cu florile lor –
Şi păsările merg din nou spre nord.

O, fiecare inimă îşi are necazul ei,
Şi fiecare inimă îşi are durerea ei –
Dar întotdeauna vine o zi
Când păsările merg din nou spre nord.
Este cel mai minunat lucru să-ţi aminteşti,
Dacă curajul începe să te lase,
Când zilele reci şi întunecate se sfârşesc –
Că păsările merg din nou spre nord.