Izvoare in Desert - 9 August

9 August

Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine ...
Când străbat aceştia Valea Plângerii,
o prefac într-un loc plin de izvoare.
(Psalmul 84:5-6)

Mângâierea nu ni se dă când suntem fără griji şi plini de bucurie. Trebuie să străbatem adâncimile emoţiilor ca să experimentăm mângâierea – unul din cele mai preţioase daruri ale lui Dumnezeu. Şi apoi trebuie să fim pregătiţi să conlucrăm cu El.
Când umbrele nopţii – de care avem nevoie – se adună peste grădina sufletelor noastre, când frunzele se închid şi florile nu mai reflectă lumina soarelui în petalele lor strânse, şi când noi experimentăm cel mai gros întuneric, trebuie să ne amintim că nu vom fi niciodată în lipsă şi că picăturile de mângâiere din roua cerească vor cădea numai după apusul soarelui.

Am fost prin valea plângerii,
Valea necazului şi a durerii;
Dar „Dumnezeul oricărei mângâieri" a fost cu mine,
Gata să mă încurajeze şi să mă susţină.

Aşa cum pământul are nevoie de nori şi de soare,
Sufletul nostru are nevoie şi de necaz şi de bucurie;
Aşa că deseori El ne pune în cuptor,
Ca să distrugă zgura din aur.

Când ne conduce prin valea necazurilor,
Urmărim mâna Lui atotputernică;
Pentru că încercările şi necazurile pe care El ni le trimite,
Fac parte din lecţiile Lui în har.

Deseori fugim de curăţire şi de tăiere,
Uitând că Grădinarul ştie
Că cu cât e mai adâncă tăierea şi curăţirea,
Cu atât va creşte mai bogat ciorchinele.

El ştie bine că suferinţa e necesară;
El are în vedere un plan înţelept,
Şi în valea întunecoasă El şopteşte:
„Curând vei înţelege ce am făcut".


Când călătorim prin valea umbrită a vieţii,
Ţâşnesc mereu izvoare proaspete din dragostea Lui;
Şi învăţăm că necazurile şi pierderile noastre,
Sunt binecuvântări care iniţial par nenorociri.

Aşa că Îl vom urma oriunde ne va duce,
Fie cărarea întunecată sau luminoasă;
Pentru că am văzut că Dumnezeul nostru ne poate da mângâiere;
Dumnezeul nostru ne poate da cântări în noapte.