Izvoare în Deșert - 6 Februarie

El a prefăcut marea în pământ uscat,
şi râul a fost trecut cu piciorul:
atunci ne-am bucurat în El. (Psalmul 66:6)

Este o afirmaţie profundă aceea că au trecut râul cu piciorul. Chiar în locul în care noi ne-am fi aşteptat să vedem numai tremur, teroare, chin şi nelinişte, copiii lui Israel s-au oprit să se bucure în El!
Câţi dintre noi pot relata această experienţă? Cine dintre noi, chiar în mijlocul vremurilor noastre de tristeţe şi nefericire, ar fi în stare să triumfe şi să se bucure, aşa cum au făcut israeliţii?
Cât de aproape este Dumnezeu de noi prin promisiunile Sale, şi ce minunat strălucesc aceste promisiuni! Totuşi, în vremuri de prosperitate, pierdem din vedere strălucirea lor. Aşa cum soarele la amiază ascunde stelele de ochii noştri, tot aşa promisiunile Lui devin imperceptibile. Dar când se lasă noaptea – adânca, neagra noapte de necaz – o oştire de stele începe să strălucească, dând naştere constelaţiilor binecuvântate de speranţă ale lui Dumnezeu, şi promisiunilor pline de mângâiere din Cuvântul Său.
Aşa cum a experimentat Iacov la Iaboc, numai după ce apune soarele vine Îngerul Domnului, Se luptă cu noi, şi noi putem învinge. Era noapte, în amurg (Exod 30:8), când Aaron a aprins candelele din Locul Sfânt. Şi de multe ori tocmai în timpul nopţilor de necaz sunt aprinse cele mai luminoase candele ale credincioşilor.
A fost în timpul unor vremuri întunecate de singurătate şi exil când Ioan a avut viziunea glorioasă a Răscumpărătorului său. Mulţi dintre noi avem astăzi „insulele noastre Patmos", care nasc cele mai luminoase amintiri ale prezenţei îndurătoare a lui Dumnezeu, înălţând harul şi dragostea, în ciuda solitudinii şi tristeţii.
Câţi călători ai zilelor noastre, care trec încă prin Marea lor Roşie şi prin Iordanul lor de suferinţă pământească, vor fi în stare să privească înapoi din eternitate, plini de amintirea marii bunătăţi a lui Dumnezeu, şi să spună: „Noi am «trecut [apa] cu piciorul». Ba mai mult, chiar în aceste momente întunecate, cu valurile agitându-se în jurul nostru, noi ne-am oprit şi am spus: „Hai să ne bucurăm în El!" J. R. Macduff

Acolo, îi voi da iarăşi viile, şi valea Acor i-o voi preface într-o uşă de nădejde, şi acolo, va cânta. Osea 2:15