Izvoare in Desert -29 Februarie

Depărteaz-o la adânc. (Luca 5:4)

Domnul nu a spus la ce adâncime. Adâncimea apei în care noi navigăm depinde de cât de complet ne-am tăiat legăturile cu ţărmul, de dimensiunile nevoilor noastre şi de temerile noastre cu privire la viitor. Totuşi, peştii îi vom găsi la apă adâncă, nu la apă mică.
La fel este şi cu noi – nevoile noastre îşi vor găsi împlinirea în lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Trebuie să navigăm în adâncimile Cuvântului lui Dumnezeu, pe care Duhul Sfânt ni-l va deschide cu înţelesuri profunde, şi totuşi limpezi ca şi cristalul. Şi cuvintele pe care le-am cunoscut în trecut vor avea un ocean de noi înţelesuri, care vor aduce mesajul lor original la suprafaţă.
„Depărteaz-o la adâncul" ispăşirii. Trebuie s-o aprofundăm, până când Duhul ne va da o asemenea înţelegere a sângelui scump al lui Hristos, încât el să devină un balsam atotputernic, şi hrană şi doctorie, pentru sufletul şi trupul nostru.
„Depărteaz-o la adâncul" voii Tatălui. Trebuie să răbdăm până când vom înţelege deplin detaliile ei infinite şi bunătatea ei şi resursele ei nesfârşite şi grija ei faţă de noi.
„Depărteaz-o la adâncul" Duhului Sfânt. Nu trebuie să ne oprim până când El nu va deveni pentru noi o mare caldă, strălucitoare, radiantă şi fără fund, în care să ne afundăm, desfătându-ne şi însufleţindu-ne şi în cele din urmă pierzându-ne pe noi înşine şi necazurile noastre în liniştea şi pacea prezenţei Lui nepieritoare. Trebuie să mergem înainte până când Duhul va deveni un răspuns clar şi glorios la rugăciunile noastre; cea mai grijulie şi cea mai tandră călăuză a noastră; cel mai atent anticipator al nevoilor noastre; şi cel mai iscusit şi supranatural sculptor al împrejurărilor noastre.
„Depărteaz-o la adâncul" planurilor lui Dumnezeu şi al Împărăţiei Lui viitoare. Trebuie să ne continuăm drumul până va veni Domnul şi Împărăţia Lui milenară va fi înaintea noastră şi vom vedea eternitatea desfăşurându-se dincolo de porţile gloriei; până când imaginaţia noastră va fi orbită de lumina strălucitoare, şi inima noastră va tresălta de o inexprimabilă anticipare a bucuriei de a-L vedea pe Domnul Isus şi „slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi" (Rom. 8:18).
Domnul Isus ne învaţă să începem să navigăm prin toate acestea. El ne-a creat, şi El a creat adâncimile mării fără fund. Şi a făcut ca aceste adâncimi să se potrivească toate împreună într-o armonie perfectă cu toate talentele şi dorinţele noastre. din Hrană pentru suflet

Izvoarele lui ajung în întreaga creaţie,
Atât de mare este belşugul;
Ajunge pentru toţi, ajunge pentru fiecare;
Ajunge pentru totdeauna.
Apele adânci ale Duhului Sfânt sunt întotdeauna accesibile, pentru că ele curg fără-ncetare. Vei cere astăzi încăodată şi într-o nouă formă să fii cufundat şi îmbibat în aceste ape ale vieţii? Apele din viziunea lui Ezechiel ieşeau la început „de sub pragul casei" (Ezechiel 47:1). Apoi, când un om s-a dus să o măsoare, a văzut că-i venea „până la glezne". Curând a măsurat din nou şi a văzut că apa „venea până la genunchi". Iarăşi a măsurat şi apa era „până la şolduri". Şi apoi „era un râu pe care nu-l puteam trece" (Ezechiel 47:5).
Cât de mult am înaintat noi în acest râu al vieţii? Duhul Sfânt doreşte ca eu-ul nostru să fie complet cufundat – nu numai până la glezne, până la genunchi, sau până la şolduri, ci cufundat cu totul. El doreşte să ne ascundem şi să ne afundăm în acest râu dătător de viaţă. Daţi drumul frânghiilor care vă ţin legaţi de ţărm şi navigaţi în larg, la adânc. Şi nu uitaţi niciodată, Omul care face măsurătorile este cu noi şi astăzi. J. Gresham Machen