Izvoare in Desert - 29 Decembrie

Haideţi ... căci am văzut ţara, şi iată că era foarte bună.
Ce! Staţi şi nu ziceţi nimic? Nu fiţi leneşi şi porniţi
să puneţi stăpânire pe ţara aceasta. ...
Dumnezeu a dat-o în mâinile voastre;
este un loc unde nu lipseşte nimic din tot ce este pe pământ.
(Judecători 18:9-10)

„Haideţi!" Această poruncă ne arată că este ceva de făcut, ceva hotărât pentru noi şi că nimic nu devine al nostru dacă nu-l luăm în stăpânire. „Fiii lui Iosif, Manase şi Efraim, şi-au luat în stăpânire moştenirea" (Iosua 16:4, KJV). „Casa lui Iacov îşi va lua înapoi moşiile" (Obadia 17). „Oamenii fără prihană moştenesc fericirea" (Proverbe 28:10).
Trebuie să avem o credinţă care-şi însuşeşte când este vorba de promisiunile lui Dumnezeu şi ar trebui să facem din Cuvântul Său proprietatea noastră personală. Un copil a fost întrebat odată ce este credinţa care-şi însuşeşte, şi el a răspuns: „Aceasta înseamnă să iei un creion şi să subliniezi fiecare «pentru mine», «al meu» şi «mie» din Biblie".
Ia orice cuvânt doreşti pe care l-a spus El şi spune: „Acest cuvânt este cuvântul meu". Pune degetul pe o promisiune şi spune: „Este a mea". Cât din Cuvântul lui Dumnezeu ai primit şi ţi-ai însuşit, şi despre cât din el ai putut să spui: „Acesta s-a împlinit în viaţa mea"? Pe câte din promisiunile Lui ţi-ai scris numele şi ai spus: „Aceasta s-a împlinit pentru mine"?
„Fiule, ... tu întotdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este al tău" (Luca 15:31). Nu-ţi pierde moştenirea prin propria neglijenţă.
Când credinţa merge la piaţă, întotdeauna ia un coş.