Izvoare in Desert -27 Februarie

Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el
până în revărsatul zorilor. (Geneza 32:24)

„Rămas singur!" Ce emoţii diferite trezesc în noi aceste cuvinte! Pentru unii ele înseamnă singurătate şi mâhnire, dar pentru alţii ele pot însemna odihnă şi linişte. A rămâne singur fără Dumnezeu ar fi prea îngrozitor ca să fie exprimat în cuvinte, în timp ce a rămâne singur cu El este un strop de cer! Şi dacă cei care Îl urmează pe El ar petrece mai mult timp singuri cu El, am avea din nou uriaşi spirituali.
Învăţătorul nostru ne-a dat un exemplu. Amintiţi-vă cât de des Se ducea să fie singur cu Dumnezeu? Şi exista un scop puternic în spatele poruncii Sale: „Tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te" (Matei 6:6).
Cele mai mari minuni ale lui Ilie şi ale lui Elisei au avut loc când erau singuri cu Dumnezeu. Iacov era singur cu Dumnezeu când a devenit prinţ. (vezi Geneza 32:28). În acelaşi mod, şi noi putem deveni membrii ai familiei regale şi „oameni care vor sluji ca semne" (Zaharia 3:8). Iosua era singur când a venit Domnul la el (vezi Iosua 1:1). Ghedeon şi Iefta erau singuri când au fost trimişi să salveze pe Israel. (vezi Judecători 6:11;11:29). Moise era singur la rugul aprins (vezi Exod 3:1-5). Corneliu se ruga singur când a venit la el Îngerul lui Dumnezeu (vezi Fapte 10:1-4). Nimeni nu era cu Petru pe acoperiş când a fost instruit să meargă la neamuri (vezi Fapte 10:9-28). Ioan Botezătorul era singur în pustiu (vezi Luca 1:80), iar preaiubitul Ioan era singur pe insula Patmos când a fost cel mai aproape de Dumnezeu (vezi Apocalipsa 1:9).
Doriţi cu stăruinţă să fiţi singuri cu Dumnezeu! Dacă neglijăm să facem aşa, nu numai că vom fi deposedaţi de o binecuvântare, dar îi vom deposeda şi pe alţii, atâta vreme cât noi nu vom mai avea nici o binecuvântare pe care să le-o dăm. Aceasta poate însemna că vom face o lucrare mai puţin vizibilă, dar lucrarea pe care o vom face va avea mai multă profunzime şi putere. Un alt rezultat minunat va fi că oamenii nu vor mai vedea „pe nimeni, decât pe Isus" (Matei 17:8) în vieţile noastre.
Impactul de a fi singur cu Dumnezeu în rugăciune nu poate fi accentuat mai mult.

Dacă oamenii aleşi n-ar fi fost niciodată singuri,
În cea mai adâncă tăcere, cu uşa deschisă spre Dumnezeu,
Nimic măreţ n-ar fi fost vreodată visat sau realizat.