Izvoare in Desert - 24 Februarie

Ioan n-a făcut nici un semn; dar tot ce a spus Ioan
despre omul acesta era adevărat. (Ioan 10:41)

Poate că eşti foarte nemulţumit de tine însuţi. Nu eşti un geniu, nu ai nici un dar deosebit şi nu te remarci prin nici o abilitate specială. Mediocritatea pare să fie măsura existenţei tale. Nici una din zilele tale nu a fost vrednică de atenţie, cu excepţia uniformităţii lor şi a lipsei de interes. Şi cu toate acestea tu poţi să trăieşti o viaţă minunată.
Ioan Botezătorul n-a făcut nici un semn, dar Domnul Isus a spus despre el: „Dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare" (Luca 7:28). Misiunea lui a fost „să mărturisească despre Lumină" (Ioan 1:8), şi aceasta ar putea fi şi misiunea ta şi a mea. Ioan era mulţumit să fie doar un glas, dacă îi făcea pe oameni să se gândească la Hristos.
Doreşte-ţi să fii doar un glas care se aude, dar nu se vede, sau o oglindă a cărei sticlă ochiul n-o poate vedea, pentru că reflectă gloria strălucitoare a Fiului. Doreşte-ţi să fii doar o boare care apare înainte de lumina zilei şi spune: „Iată zorii! Iată zorii!" şi apoi dispare.
Fă cele mai obişnuite şi nesemnificative lucrări, ştiind că Dumnezeu te vede. Dacă trăieşti lângă oameni dificili, câştigă-i prin dragoste. Dacă ai făcut odată o mare greşeală în viaţă, n-o lăsa să-ţi înnoureze restul vieţii, ci încui-o în taina inimii tale şi fă-o să-ţi dea putere şi caracter.
Noi facem mai mult bine decât ştim. Lucrurile pe care le facem astăzi – semănând sămânţa sau împărtăşind adevăruri simple despre Hristos – oamenii se vor referi într-o zi la ele ca fiind primele lucruri care i-au făcut să se gândească la El. În ce mă priveşte, voi fi mulţumit să nu am o piatră funerară mare pe mormântul meu, dar să ştiu că oameni obişnuiţi se vor aduna acolo când voi pleca şi vor spune: „A fost un om bun. N-a făcut nici o minune, dar mi-a spus despre Hristos, ceea ce m-a ajutat să-L cunosc personal". George Matheson

Cei ocrotiţi de Tine (Psalmul 83:3)
Frunze verzi şi groase din pământul maroniu,
În primăvara fericită au apărut;
Prima promisiune slabă a florilor de vară
Emană din parfumul plăcut şi dulce
De sub frunze.

Ridică-le! Ce frumuseţe încântătoare stă
Ascunsă dedesubt, de ochii noştri nepăsători!
Flori de mai, trandafirii sau alb strălucitoare,
Îşi înalţă cupele spre lumina neaşteptată,
De sub frunze.

Nu este nici o viaţă ale cărei fapte sfinte –
Nevăzute de nici un ochi decât al Celui care citeşte
Motivul şi fapta – să crească în tăcere
Într-o rară frumuseţe, şi să înflorească şi să apară brusc
De sub frunze?

Florile albe şi frumoase ale credinţei şi încrederii,
Care răsar din duhuri strivite şi zdrobite;
Florile iubirii, de culoare roşie, strălucitoare,
Atinse şi pictate de lumina Cerului
De sub frunze.

Ciorchinii plini şi proaspeţi ai datoriei,
Cei mai frumoşi dintre toţi sunt purtaţi şi cresc în umbra aceea;
Minunat este parfumul dulce şi rar
Care vine de la cupele florilor ascunse, de acolo,
De sub frunze.

Deşi nevăzute de vederea noastră slabă,
Mugurul şi floarea sunt cunoscute Lui;
Să aşteptăm mulţumiţi raza Lui cerească –
Să aşteptăm până-ntr-o zi când Însuşi Stăpânul nostru
Va ridica frunzele.

Dumnezeu cheamă pe mulţi din cei mai valoroşi lucrători ai Săi din marea mulţime a necunoscuţilor. (vezi Luca 14:23)