Izvoare in Desert - 16 Aprilie

Prin credinţă Avraam,
când a fost chemat să plece într-un loc,
pe care avea să-l ia ca moştenire,
a ascultat şi a plecat
fără să ştie unde se duce.
(Evrei 11:8)

Avraam „nu ştia unde se duce" – pentru el era pur şi simplu suficient să ştie că mergea cu Dumnezeu. El nu se baza atât de mult pe promisiuni cât se baza pe Cel care a promis. Şi el nu se uita la dificultatea circumstanţelor, ci se uita la Împăratul lui – eternul, nemărginitul, invizibilul, înţeleptul şi singurul Dumnezeu – care coborâse de pe tronul Său pentru a-i arăta lui calea şi care, cu siguranţă, se va descoperi.
O, credinţă glorioasă! Lucrările şi posibilităţile tale sunt acestea: mulţumirea de a întinde pânzele cu ordinele încă pecetluite, datorită încrederii neclintite în înţelepciunea Domnului, Înaltul Amiral; şi bucuria de a te scula, de a lăsa totul şi de a-L urma pe Hristos, datorită siguranţei îmbucurătoare că ce este cel mai bun pe pământ nu se poate compara cu ce este cel mai neînsemnat în cer. F.B. Meyer
Nu este nicidecum suficient să porneşti vesel cu Dumnezeu în orice aventură a credinţei. Trebuie de asemenea să-ţi strângi bucuros toate ideile despre cum va fi călătoria şi să le rupi în bucăţele, pentru că nimic din planul tău de călătorie nu se va întâmpla aşa cum te aşteptai.
Călăuza ta nu te va duce pe căi umblate. El te va conduce pe căi pe care nici n-ai fi visat vreodată că le vei vedea cu ochii tăi. El nu cunoaşte frica şi Se aşteaptă ca tu să nu te temi de nimic când este El cu tine.
Ziua a trecut; singur şi slăbit
Bâjbâi în căutarea drumului meu
Într-un ţinut pustiu şi fără soare.
Cărarea ce duce la lumină
N-am găsit-o! În noaptea aceea întunecoasă
Dumnezeu m-a luat de mână.
El m-a condus ca să nu mă rătăcesc,
Şi m-a adus pe o cale sigură şi nouă
Pe care n-o cunoşteam.
Pe la ape de odihnă, prin păşuni verzi
L-am urmat – calea nu avea
Mărăcini şi pietre.

Întunericul greu şi-a pierdut puterea,
Ochii mei obosiţi zăreau în sfârşit
Licărirea zorilor.
Înainte, înainte în siguranţă, prin strălucirea răsăritului
Am mers, cu mâna mea în a Lui, şi iată,
Noaptea a trecut.
Annie Porter Johnson