Izvoare in Desert - 15 Mai

Nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor.
(Iov 37:21)

O mare parte din frumuseţea lumii se datorează norilor. Neschimbatul albastru al unui cer frumos şi însorit nu se compară totuşi cu gloria norilor schimbători. Şi pământul ar deveni un pustiu dacă ei nu ne-ar sluji.
Viaţa omului îşi are şi ea norii ei. Ei ne dau umbră, ne înviorează, dar uneori ne acoperă cu întunericul nopţii. Dar niciodată nu este un nor fără „strălucirea lui". Dumnezeu ne-a spus: „Am aşezat curcubeul Meu în nori" (Geneza 9:13, KJV). Dacă am putea vedea norii de sus – în toată gloria lor cu aspect de valuri, scăldaţi în reflexiile luminii, şi maiestuoşi ca Alpii – ne-am minuna de strălucirea lor magnifică.
Îi vedem numai de jos, deci cine ne va descrie „strălucirea" care le scaldă înălţimile, pătrunde în văile lor, şi se reflectă din fiecare pisc al întinderii lor? Nu cumva fiecare strop de ploaie din ei soarbe însuşiri dătătoare de sănătate, care mai târziu vor cădea pe pământ?
O, drag copil al lui Dumnezeu! Dacă ai putea să vezi de sus durerile şi necazurile tale în loc să le vezi de pe pământ. Dacă le-ai privi de sus, din locul unde eşti aşezat „în locurile cereşti, în Hristos Isus" (Efeseni 2:6), ai cunoaşte frumuseţea curcubeului de culori pe care ele o reflectă spre oştirile cereşti. Ai vedea de asemenea „strălucirea" feţei lui Hristos şi-n final ai fi bucuros să vezi cum aceşti nori îşi aruncă umbrele adânci peste pantele muntoase ale vieţii tale.
Adu-ţi aminte că norii se mişcă întotdeauna înaintea vântului purificator al lui Dumnezeu. selectat

Nu pot şti de ce dintr-odată furtuna
Trebuie să se dezlănţuie atât de aprig în jurul meu în furia ei;
Dar ştiu aceasta – Dumnezeu veghează asupra căii mele,
Şi pot să mă încred.
Eu nu pot trage la o parte vălul nevăzut
Care ascunde viitorul necunoscut de ochii mei,
Nici nu ştiu dacă mă aşteaptă întunericul sau lumina;
Dar pot să mă încred.

Nu am putere să privesc dincolo de timp,
Ca să văd încă de aici ţara de dincolo de râu;
Dar ştiu aceasta – voi fi pentru totdeauna al lui Dumnezeu;
Aşa că pot să mă încred.