Izvoare in Desert -13 Aprilie

Şi mâna Domnului a venit peste mine acolo, şi mi-a zis:
„Scoală-te, du-te în vale,
şi acolo îţi voi vorbi!"
(Ezechiel 3:22)

Ai auzit vreodată ca cineva să fie foarte folosit de Hristos fără să fi experimentat mai întâi o perioadă deosebită de aşteptare, sau o răsturnare totală a planurilor lui? De când a fost trimis apostolul Pavel în pustiul Arabiei pentru trei ani – timp în care trebuie să fi fost umplut cu Vestea cea Bună – până în ziua de azi, se pare că cei care vor fi folosiţi vor avea o perioadă de aşteptare. Nu ţi s-a întâmplat niciodată să cauţi să vorbeşti despre încrederea în Domnul Isus, dar în loc de asta El să-ţi ceară să arăţi ce este încrederea, prin aşteptare?
Experienţa mea este cu mult mai puţin severă decât a lui Pavel, dar revelează acelaşi principiu. Odată când credeam că uşa a fost larg deschisă ca eu să intru în domeniul literar cu o mare oportunitate, uşa s-a închis la fel de repede. Doctorul meu a intrat şi mi-a spus simplu: „Niciodată! Trebuie să alegi între a scrie şi a trăi, pentru că nu le poţi face pe amândouă". Era în anul 1860, şi n-am ieşit din carapacea mea izolatoare cu cartea mea Ministry of Song (Slujba Cântării) înainte de 1869. Atunci am văzut înţelepciunea deosebită care m-a ţinut în aşteptare timp de nouă ani în umbră.
Dragostea lui Dumnezeu este neschimbătoare. El ne iubeşte la fel chiar şi când nu vedem şi nu simţim dragostea Lui. Iar dragostea şi suveranitatea Lui sunt egale şi universale. De aceea, deseori El reţine bucuria noastră şi conştientizarea progresului nostru, pentru că El ştie cel mai bine ce anume va desăvârşi şi va înlesni lucrarea Lui în noi. Frances Ridley Havergal

Am lăsat în tăcere
Acea lucrare a mea,
Şi am luat ce-mi fusese trimis –
Un timp de odihnă.
Glasul Stăpânului m-a chemat
Să mă odihnesc deoparte;
„Deoparte numai cu Isus",
A răsunat în ecou inima mea.

Am luat odihna şi liniştea
Din mâna Lui,
Şi-am simţit că această suferinţă prezentă
Era în planul Lui.
Cât de des noi alegem să lucrăm,
Când El spune: „Odihneşte-te!" –
Căile noastre sunt oarbe şi întortocheate;
Calea Lui e cea mai bună.
Lucrarea pe care El Însuşi a dat-o,
El o va duce la bun sfârşit.
Pot fi alte misiuni
Pentru picioare obosite;
Pot fi alte îndatoriri
Pentru mâini obosite,
Prezentul, este ascultarea
De poruncile Lui.

Este o binecuvântată odihnă
Să stăm liniştiţi,
Să lăsăm mâna Lui să ne modeleze,
După cum vrea El.
Lucrarea Lui trebuie terminată.
Lecţia Lui trebuie însuşită;
El este Maistrul,
Nu uita!

Nu este vorba doar de a „lucra".
Trebuie să fim învăţaţi;
Şi Isus „a învăţat" ascultarea,
Câştigată prin suferinţă.
Pentru noi, jugul Lui este uşor,
Sarcina Lui este uşoară.
Disciplina Lui e foarte necesară,
Şi plină de dreptate.

Noi trebuie să fim slujitorii Lui;
Noi nu alegem niciodată
Dacă o unealtă sau alta
Va fi folosită de mâinile noastre.
În lucrare sau în aşteptare
Fie ca noi să împlinim
Nicidecum voia noastră, ci numai
Voia Stăpânului!
selectat

Dumnezeu dă locuri de odihnă precum şi locuri de muncă. Aşa că odihneş–te-te şi fii mulţumitor când El te aduce, obosit şi slăbit, la ape de-a lungul drumului.