Izvoare in Desert - 11 Decembrie

Binecuvântaţi pe Domnul, toţi robii Domnului,
care staţi noaptea în Casa Domnului! ...
Domnul să te binecuvânteze din Sion,
El, care a făcut cerurile şi pământul!
(Psalmul 134:1,3)

Poate că vezi aceasta ca un moment ciudat pentru închinare – „staţi noaptea în Casa Domnului". În adevăr, să te închini noaptea, când durerile noastre sunt mai profunde, este un lucru dificil. Şi totuşi în aceasta stă binecuvântarea, pentru că este încercarea credinţei desăvârşite. Dacă doresc să cunosc adevărata profunzime a dragostei prietenului meu, trebuie să văd cum reacţionează în timpul sezoanelor reci ale vieţii mele. Şi la fel este şi cu dragostea divină.
E uşor pentru mine să mă închin vara în strălucirea soarelui, când melodiile frumoase ale vieţii umplu văzduhul, şi roadele pline de sevă ale vieţii sunt încă în pomi. Dar când cântecul păsărilor încetează şi roadele cad din pomi, va mai continua inima mea să cânte? Voi mai rămâne în casa lui Dumnezeu noaptea? Îl voi mai iubi eu doar pentru cine este El? Voi mai dori eu să veghez un ceas cu El în Ghetsimani (vezi Marcu 14:37)? Îl voi ajuta eu să-Şi ducă crucea pe drumul suferinţei la Calvar? Voi sta eu lângă El în clipele morţii Lui, cu Maria, mama Lui, şi cu Ioan, ucenicul preaiubit? Aş fi eu în stare, împreună cu Iosif din Arimateea şi cu Nicodim, să iau trupul mort al lui Hristos de pe cruce?
Dacă pot să fac aceste lucruri, atunci închinarea mea este completă şi binecuvântarea mea glorioasă. Atunci în adevăr I-am arătat dragoste în timpul când a fost umilit. Credinţa mea L-a văzut în starea Lui cea mai de jos, şi totuşi inima mea a recunoscut măreţia Lui ascunsă în umilinţa Lui. Şi în sfârşit am ştiut cu adevărat că nu doresc darul, ci pe Dătător. Da, când pot să rămân în casa Lui în întunericul nopţii şi să mă închin Lui, L-am acceptat pe El numai pentru El Însuşi.
George Matheson

Ţinta mea este Dumnezeu Însuşi, nu bucuria, nici pacea,
Nici chiar binecuvântarea, ci El Însuşi, Dumnezeul meu;
Este partea Lui să mă conducă acolo, nu a mea, ci a Lui –
„Cu orice preţ, Domnul meu drag, pe orice drum!"

Astfel credinţa sare înainte spre ţinta ei în Dumnezeu,
Şi dragostea se poate încrede în Domnul ei ca s-o conducă acolo;
Susţinut de El, sufletul meu Îl urmează stăruitor
Până când Domnul a împlinit cea mai adâncă rugăciune a mea.

Nu contează dacă uneori calea este întunecoasă,
Nu contează dacă preţul este deseori mare,
El cunoaşte calea pe care eu trebuie să ajung la ţintă,
Drumul care duce la El este sigur şi drept.

Un lucru e sigur, nu pot să-I spun nu;
Un lucru fac, alerg spre Domnul meu;
Dându-I lui Dumnezeu gloria mea aici, când umblu,
Ştiind că în cer mă aşteaptă Marea mea Răsplătire.