Izvoare în Deșert - 10 Februarie

Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri. (Romani 12:19)

Sunt vremuri când a nu face nimic necesită mult mai multă putere decât a acţiona. Păstrarea stăpânirii de sine este adesea cea mai bună dovadă a puterii. Chiar şi celor mai mârşave şi mai grave acuzaţii Domnul Isus le-a răspuns cu o adâncă şi neîntreruptă tăcere. Tăcerea Lui era atât de profundă, că i-a determinat pe acuzatorii şi pe spectatorii Lui să se mire cu teamă respectuoasă. La cele mai mari insulte, la cel mai violent tratament şi la bătaia de joc care ar produce o dreaptă indignare în cele mai slabe inimi, El a răspuns cu un calm încrezător, fără voce. Cei care sunt acuzaţi pe nedrept şi sunt maltrataţi fără motiv, cunosc imensa putere care este necesară ca să taci şi să-I laşi lui Dumnezeu răzbunarea.

Oamenii pot să-ţi judece greşit scopul,
Gândesc că au motiv să te învinuiască,
Spun: „Greşeşti!"
Rămâi pe drumul tău liniştit,
Hristos este Judecătorul, nu ei,
Nu te teme, fii tare.

Apostolul Pavel a spus: „Nimic din aceste lucruri nu mă atinge" (Fapte 20:24 KJV). El n-a spus: „Nimic din aceste lucruri nu mă răneşte". Una e să fii rănit, şi alta e să fii atins. Pavel avea o inimă foarte tandră, pentru că nu citim de nici un alt apostol care să fi plâns ca el. Trebuie să fii un bărbat puternic ca să plângi. „Isus plângea" (Ioan 11:35), şi El a fost cel mai puternic bărbat care a trăit vreodată.
De aceea nu se spune: „Nimic din aceste lucruri nu mă răneşte". Apostolul Pavel a hotărât să nu se dea la o parte de la ceea ce a crezut că era drept. El nu preţuia lucrurile aşa cum suntem noi înclinaţi să o facem. El n-a căutat niciodată calea cea uşoară, şi n-a pus nici un preţ pe viaţa lui muritoare. Pe el îl interesa un singur lucru, şi aceasta era loialitatea lui faţă de Hristos – să câştige zâmbetul lui Hristos. Pentru Pavel, mai mult decât pentru oricare alt bărbat, a face lucrarea lui Hristos era răsplata lui pământească, dar a câştiga zâmbetul lui Hristos era cerul.
Margaret Bottome