Izvoare in Deser - 1 Noiembrie

1 Noiembrie

Când norul rămânea ... copiii lui Israel ... nu porneau.
(Numeri 9:19)

Acesta era testul fundamental al ascultării. Era relativ uşor să-şi strângă corturile când norul pufos se ridica încet deasupra Cortului şi începea să plutească maiestuos înaintea mulţimii copiilor lui Israel. Schimbarea în mod normal este plăcută, şi oamenii erau entuziasmaţi şi interesaţi de traseu, de privelişte, şi de locul următorului popas.
Dar să trebuiască să aştepţi era cu totul altă poveste. „Când norul rămânea", oricât era de neatrăgător şi de înăbuşitor locul, oricât era de chinuitor pentru carne şi sânge, oricât era de plictisitor şi de monoton pentru cei nerăbdători, oricât era de primejdioasă expunerea lor la pericol – nu exista nici o altă alternativă decât să rămână în tabără.
Psalmistul spunea: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele" (Psalmul 40:1). Şi ceea ce a făcut Dumnezeu pentru sfinţii din Vechiul Testament, va face şi pentru credincioşi de-a lungul veacurilor, cu toate că deseori ne va face să aşteptăm. Trebuie oare să aşteptăm când suntem faţă-n faţă cu un vrăjmaş ameninţător, înconjuraţi de primejdie şi frică, sau sub o piatră care stă să cadă? N-ar fi acesta timpul să ne strângem corturile şi să plecăm? N-am suferit deja până la punctul de colaps total? N-am putea schimba căldura înăbuşitoare cu „păşuni verzi ... [şi] ape de odihnă" (Psalmul 23:2)?
Când Dumnezeu nu trimite nici un răspuns şi „norul rămâne", trebuie să aşteptăm. Şi totuşi noi putem face aceasta cu siguranţa deplină că Dumnezeu ne dă mana, ne dă apă din stâncă, ne dă adăpost şi protecţie de vrăjmaşii noştri. El nu ne ţine niciodată la postul nostru fără să ne asigure de prezenţa Sa sau fără să ne trimită zilnic cele necesare.
Tinere, aşteaptă – nu te pripi atât de mult să faci o schimbare! Slujeşte, stai la postul tău! Trebuie să aştepţi acolo unde eşti până când norul începe în mod clar să se mişte. Aşteaptă ca Domnul să-ţi dea buna Sa plăcere! El nu va întârzia!
din Comentarii devoţionale zilnice

Un ceas de aşteptare!
Totuşi se pare că e atâta nevoie
Să ajung în acele locuri sublime!
Doresc mult să ajung la ele – dar doresc mult mai mult
Să mă încred în timpul SĂU!

„Staţi liniştiţi, copiii Mei" –
Şi totuşi necredincioşii mor,
Ei pier în timp ce eu stau!
Doresc mult să ajung la ei – dar doresc mult mai mult
Să mă încred în calea LUI!

Este bine să primeşti,
Este bine în adevăr să dai!
Şi totuşi este încă şi mai bine –
De-a latul, de-a lungul, jos în adâncime, sus în înălţime,
Să te încrezi în voia LUI!
F.M.N.