Isus, Vița – Ioan 15:1-11

„... Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine, și în cine rămîn Eu, aduce multă roadă; căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiță neroditoare, ... ” (Ioan 15:1-11)

Iată alegoria Domnului Isus cu Vița în explicația teologului american John F. MacArthur:

„O întrebare care îi supără pe creștini poate mai mult ca oricare alta este următoarea: Ce înseamnă să ai o relație vitală cu Isus Cristos? ... Cum putem descrie unirea pe care o experimentează un credincios între sine și Cristos? Noi vorbim despre cunoașterea lui Cristos, despre a fi în Cristos, despre a umbla în Cristos și despre a-L iubi. Dar ce implică cu adevărat această unire? Ea este ca relația dintre doi oameni în dragoste, în special ca relația dintre un tată și fiul său, relație marcată de iubire și respect reciproc... Poate că cea mai plastică ilustrare a relației unui credincios cu Cristos este aceea dintre o viță și mlădițe, redată de Domnul Isus în Ioan 15.

În alegoria viței și mlădițelor sunt multe adevăruri care ne fac să înțelegem viața creștină. Creșterea noastră împreună cu Cristos este ilustrată perfect de o viță și o mlădiță. Noi nu suntem nimic în noi înșine; toată puterea pe care o avem ne-o scoatem din El – viața noastră este umplută cu energia și resursele Sale. Prin noi înșine nu putem da roade, ci trebuie să fim uniți în mod vital cu Cristos, care dă rod prin noi. Domnul folosește această imagine ca să-i învețe pe discipolii Săi despre relația unui credincios cu El și cu Tatăl. De asemeni, El explică faptul că cel care doar pare să fie unit cu El nu este un credincios adevărat și deci va fi tăiat, aruncat și ars în foc. „Pe orice mlădiță, care este în Mine și n-aduce roadă, El o taie; și pe orice mlădiță care aduce roadă, o curățește, ca să aducă și mai multă roadă”. (2)

Întâlnim aici Vița (Isus Cristos), viticultorul (Dumnezeu Tatăl) și două feluri de mlădițe (credincioșii care dau rod și necredincioșii care nu dau rod). Isus continuă alegoria printr-o rugăminte care vrea să miște inima: „Rămâneți în Mine” (4a). El întrevede niște oameni care sunt legați de El în mod superficial – oameni care poate merg la biserică, pretind că sunt pioși și chiar vorbesc despre relația lor cu El – dar care nu sunt credincioși reali... ”

John F. MacArthur vede în pilda cu vița un avertisment din partea Domnului, și o chemare la profunzime în relația cu El.

„Isus spune unor oameni ca Iuda: „Nu fi superficial, fii autentic. Rămâi în Mine și dovedește-ți credința că este reală. Voi, mlădițelor superficiale, trebuie să fiți salvate!” Este o tragedie atunci când oamenii vin în contact superficial cu Isus Cristos, da, nu devin niciodată creștini adevărați. Unele soții credincioase își aduc la biserică soții necredincioși. Ei pot părea că sunt creștini, dar în realitate nu sunt. Uneori, tinerii vin la biserică numai pentru că doresc să se împlice în programul tinerilor, dar nu-L cunosc pe Cristos ca Domn (Stăpân). Isus îi cheamă pe toți cei care au făcut o mărturisire de credință ori s-au identificat în aparență cu El să se asigure că sunt credincioși adevărați... Isus face o promisiune minunată mlădițelor care rămân: „Rămâneți în Mine, și Eu voi râmîne în voi”... Este o mângîiere pentru creștinii care ar putea altminteri să trăiscă într-o apoplexie spirituală, făcându-și griji cu privire la rămânerea în starea de salvare”.