ISI VOR UITA OCARA

ISI VOR UITA OCARA


Text: Ezechiel 39:26
"Atunci isi vor uita ocara si toate faradelegile pe care le-au savarsit impotriva Mea".

Aceasta promisiune o face Dumnezeu poporului evreu prin gura proorocului Ezechiel, atunci cand le spune ca-i" va aduce inapoi pe prinsii de razboi ai lui Iacov", cand "va avea mila de toata casa lui Israel".
Aceasta promisiune s-a implinit si cu fiecare om care a venit la crucea Domnului Isus si a primit, prin credinta, iertarea pacatelor .
Cat de valoroasa este aceasta promisiune , poate intelege doar cel ce a simtit "ocara"pe propria piele, asa cum s-a intamplat cu femeia adultera din Ioan 8.
Aceasta femeie fusese "prinsa chiar cand savarsea preacurvia" si a fost adusa in mijlocul cetatii, pentru a fi ucisa cu pietre, asa cum se spunea in legea lui Moise.
Ea a simtit rusinea faptei pe care o facuse, a simtit "ocara" celor din jur si a simtit frica pentru ca urma sa fie ucisa cu pietre.
Dar faptul ca a fost adusa la Domnul Isus Hristos, a salvat-o.
El a spus sa loveasca primul cu piatra, cel ce nu are niciun pacat. Rusinati, ei au plecat unul cate unul, fara sa mai arunce cu pietre in femeie, pentru ca "s-au simtit mustrati in cuget". A ramas femeia fara niciunul din cei ce o adusesera sa fie pedepsita; doar Domnul Isus a ramas langa ea.
El i-a zis femeii:
"Nimeni nu te-a osandit?"
"Nimeni, Doamne", i-a raspuns ea.
Si Isus i-a zis:
"Nici eu nu te osandesc. Du-te, si sa nu mai pacatuiesti".
Despre o astfel de ocara vorbeste Ezechiel, o ocara nu in sensul de cuvant care cearta, ci ocara ca fiind o situatie rusinoasa, o umilire profunda.
Oamenii, de obicei, nu vor sa uite astfel de ocari ale semenilor, ci le amintesc mereu, ca sa-i impiedice sa se ridice.
E ca si cand cineva ar fi cazut intr-o groapa, si in loc sa-l ajuti cand se forteaza cu toate puterile sa iasa, stai pe marginea gropii si privesti, strigand si altora: "Uite, Cutare a cazut si nu mai poate iesi" si ii mai dai si un branci , care-l arunca iarasi in fundul gropii.
Aceasta este imaginea prezentata de David in Psalmul 69:2,4;
"Ma afund in noroi, si nu ma pot tinea
Am cazut in prapastie si dau apele peste mine.
...Cei ce ma urasc fara temei,
Sunt mai multi decat perii capului meu.
Iar in versetele 19 si 20 ale aceluiasi psalm, vedem suferinta ce-o aduce ocara :
"Tu stii ce ocara, ce rusine si batjocura mi se face;
Toti protivnicii mei sunt inaintea Ta.
Ocara imi rupe inima si sunt bolnav;
Astept sa-i fie cuiva mila de mine, dar degeaba;
Astept mangaietori si nu gasesc niciunul."
Acest psalm descrie si suferintele Domnului Isus pe cruce, caci in versetul 21 este prezentat momentul cand Domnului Isus , cand a zis "Mi-e sete", I s-a dat sa bea otet amestecat cu fiere.
"Ei imi pun fiere in mancare
Si cand mi-e sete, imi dau sa beau otet".
Intr-adevar, nimeni n-a suportat o asa mare ocara ca Domnul Isus, pentru ca El a purtat ocara lumii intregi.
De aceea , pentru noi a devenit posibil sa ne "uitam ocara".
O putem uita, numai datorita faptului ca El a suferit in locul nostru batjocuri, rusine, dureri, parasire si moarte.
Doar datorita faptului ca ocara "i-a rupt inima" Sa, inima noastra poate fi eliberata .
Prin gura lui Isaia, Domnul Isus zice:
Isaia 50:6:
"Mi-am dat spatele inaintea celor ce Ma loveau, si obrajii inaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns fata de ocari si de scuipari.
Ocara noastra el o arunca in marea uitarii.
Apostolul Pavel reia in Romani 15:3 ideea versetului din psalmul 69, spunand despre Domnul Isus:
"Caci Hristos nu si-a placut Lui insusi; ci, dupa cum este scris,: "ocarile celor ce te ocarasc pe Tine, au cazut peste Mine".
Pentru acest fapt, putem sa primim " mangaierea si rabdarea pe care o dau Scripturile" si Dumnezeu a ajuns pentru noi un "Dumnezeu al rabdarii si al mangaierii".
Ce balsam e mangaierea pentru un suflet care a suferit ocara!
Si ce minunat e sa-L cunosti pe acest Dumnezeu al mangaierii!
El ne promite, ca si poporului evreu:
Isaia 65:16:
"Vechile suferinte vor fi uitate, vor fi ascunse de ochii Mei".
Ce mare e dragostea Domnului Isus!
Noi suntem cei cei care L-am dispretuit, L-am batjocorit, ocara noastra a purtat-o cand era rastignit pe cruce si tot El este cel ce ne ridica, ne ia ocara si ne face sa "uitam vechile suferinte"!
Apostolul Pavel ne sfatuieste sa privim "tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu’.
Sa aducem multumiri si lauda Celui ce ne-a purtat si noua ocara si sa-L avem totdeauna inaintea "ochilor inimii" noastre!