ÎNTREABĂ ȘI APOI ASCULTĂ!

„Pârâșul fraţilor noştri… a fost aruncat jos” (Apocalipsa 12:10).

Te-ai făcut vreodată vinovat de faptul că ai acuzat pe cineva înainte de a cunoaște toate faptele? Într-o asemenea situație, tu trebuie să fii conștient că tragi de același capăt al frânghiei cu „pârâșul” oficial al copiilor lui Dumnezeu. Biblia anunță: „Pârâșul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos” (vers. 10). Maturitatea emoțională și spirituală solicită ca mai întâi, să cauți să înțelegi, nu să faci acuzații pripite. Uită-te la exemplul pe care ni l-a dat Dumnezeu în grădina Edenului. El ar fi putut spune foarte ușor: „Adam și Eva, păcătoși nerecunoscători, nu ar fi trebuit să vă accept niciodată în grădina Mea!” Stilul non-acuzator al lui Dumnezeu, atunci când i-a confruntat pe Adam și pe Eva cu privire la păcatul lor, oferă un model puternic acelora dintre noi care avem tendința de a vorbi înainte de a fi în posesia tuturor informațiilor. Biblia spune: „Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?” El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol şi m-am ascuns.” Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” (Geneza 3:9-11). Putem remarca faptul că Dumnezeu știa deja răspunsul la toate cele trei întrebări pe care le-a pus. Cu toate acestea, El i-a oferit lui Adam ocazia de a explica versiunea lui. Și în cazul lui Adam, el nu a fost în stare. Însă principiul divin rămâne în picioare: formularea unor întrebări în scopul clarificării lucrurilor și ascultarea atentă a răspunsurilor sunt etape-cheie în depășirea tendinței de a critica sau de a acuza. Tu, ai fost vreodată acuzat pe nedrept? Dacă ți s-a întâmplat asta, nu face și tu altora același lucru. Întreabă și apoi ascultă!