Intoarce-te...

Când realizezi că ai fugit prea departe, întoarce-te acasă și amintește-ți de cine ai fost înainte să pleci, să ieși și să vezi cum e lumea. Dacă te-ai schimbat, întreabă-te dacă ai făcut-o în bine sau în rău. Dacă simți că nu mai poți trăi fără o anumită persoană, încearcă să îți imaginezi o zi întreagă fără ea. Întreabă-te care sunt lucrurile care te duc departe de ce este pur și nobil, când a fost momentul în care ai alunecat și L-ai lăsat în urmă pe Dumnezeu. Când ai pus pe primul loc prietenii sau alte lucruri și pe El l-ai lăsat să te aștepte pe o bancă din parc, și aveai să mergi acolo numai când îți întorceau prietenii tăi spatele. Pentru că El ce a mai ajuns să însemne pentru tine? Un amic pe care să Îl apelezi când ceilalți nu răspund la telefoane? Un ajutor de care ai nevoie numai în caz de urgență? Sau... Cel căruia obișnuiai să-I încredințezi toată inima ta și nu îți era teamă că o va răni, fiindcă știai că numai oamenii fac așa ceva. Cel care te încânta în fiecare zi și pe care Îl căutai cu toată inima, Cel căruia voiai să-I cunoști gândurile. Acum însă te-ai mai schimbat.

Nu mai știi de câtă vreme ai discutat cu adevărat cu El. Sau dacă mai crezi atât de tare în El. Însă știi sigur un lucru... nu mai ești cum obișnuiai să fii. Ai slăbit legăturile. Ai început să lărgești drumul, ai văzut că lucrurile stau de fapt altcumva. Că sunt atâtea posibilități, atâtea gândiri, atâția oameni diferiți. Poate că dacă nu ai mai fi atât de îngust la minte.. poate dacă ai accepta că nu ești singurul care deține Adevărul... atunci poate EL nici măcar nu este atât de mare precum credeai tu altădată.
Nu ai fugit de Dumnezeu deodată și fără răsuflare, încât să simți că nu mai poți respira și că nu mai ai aer în plămâni. Ai fugit de El când ai început să-L pui după un lucru, o persoană, o idee. Când ai spus că te-ai maturizat, că ai devenit, tu, mai înțelept. Și EL nu a mai fost atât de măreț pentru tine. Fiindcă tu erai acum cel grandios.

Și apoi, după ce ți-ai dat seama că nici măcar nu mai știi cine ai ajuns să fii, după ce ai ajuns să vezi cât de departe ai ajuns și cât de tare te-ai îndepărtat de El, ai fi vrut să te întorci. Să redevii cel de dinainte. Cel care iubea sincer. Cel care credea în ciuda oricărei îndoieli. Cel care zâmbea. Și încă din toată inima! Îți este greu să te întorci. Ți se pare că nu mai are cum să fie ca înainte, că oricum deja ai făcut destule... cu siguranță nu va mai fi nimic ca înainte. Dar Dumnezeu te așteaptă. El întinde o mână spre tine și te cheamă să-I spui tot, nu-L interesează dacă viața ta până atunci a fost una pustie. Pentru că vrea să-ți umple inima. Acum. Întoarce-te cu o inimă zdrobită. Cu un vis năruit

Sursa: intrebarileinimii.blogspot.ro