ÎNȚELEPCIUNEA DE A NU FACE COMPARAȚII

„Ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere.” (2 Corinteni 10:12)

Domnul Isus a spus: „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu, şi altul vameş. Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt” (Luca 18:10-14). În timp ce fariseul s-a considerat cel mai bine îmbrăcat om din cetate, Dumnezeu i-a văzut hainele neprihănirii proprii ca pe „o haină mânjită” (vezi Isaia 64:6), și l-a respins. Un poet anonim a scris: „Am visat că moartea a venit azi-noapte și porțile cerului s-au deschis larg. Plin de bunătate, un înger m-a poftit înăuntru. Spre mirarea mea, acolo erau persoane pe care le-am cunoscut pe pământ; pe unele le judecasem și le etichetasem drept neimportante sau fără valoare. Pe buze mi-au apărut cuvinte de indignare, dar nu le-am putut rosti; căci pe fiecare chip am citit o mare surpriză – nimeni nu se aștepta ca eu să fiu acolo!” Noi suntem mântuiți prin har, nu prin fapte (vezi Tit 3:5). Noi nu ajungem în rai pe baza performanței noastre, ci pe cea a lui Hristos la cruce. Acest lucru fiind adevărat, nu încerca să te ridici în slăvi, înjosindu-i pe ceilalți. Nu presupune că ai dreptul să le judeci caracterul, motivele inimii sau spiritualitatea. Când faci aceste lucruri, Biblia spune că ești „fără pricepere”. Deci, nu mai face comparații!