Înțelepciunea creștină – 1Corinteni 2:6-16

„Totuși ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârșiți este o înțelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntașilor veacului acestuia, care vor fi nimiciți. Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci, și pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntașii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. Dar, după cum este scris: "Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc." Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el? Tot așa, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu. Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Și vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești. Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, și el însuși nu poate fi judecat de nimeni. Căci "cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învățătură?" Noi însă avem gândul lui Hristos.”(1Corinteni 2:6-16)

Lucrarea Duhului Sfânt este esențială în procesul de salvare al omului păcătos. Duhul Sfânt continuă lucrarea Domnului Isus descoperind adevărul divin, dovedind vinovăția lumii, producând nașterea din nou. Fără Duhul lui Dumnezeu nu poți să înțelegi, nu poți să crezi, nu poți să ai și să trăiești viața nouă.

Permiteți-mi să ilustrez cu un raționament făcut de Martyn Lloyd Jones pe marginea acestui subiect: „ Imaginați-vă un om care a studiat filologia, un poet prin natura lui, încercând să înțeleagă cum pot oamenii să ajungă pe lună; sau imaginați-vi-l că merge într-un laborator și citește formule științifice ciudate. Bietul poet! Nu le înțelege deloc! Nu înțelege nici limbajul, nici terminologia. Însă tocmai această confuzie caracterizează lumea modernă. Oamenii nu conștientizează că trebuie să compare lucrurile spirituale cu cele spirituale. Fiecare domeniu își are limbajul corespunzător. Omul de știință vorbește cu terminologia lui științifică. Poetul vorbește în felul lui. Și acestea nu pot fi amestecate... Oamenii vorbesc despre lucrurile spirituale în termenii înțelepciunii omenești. Însă pentru a înțelege lucrurile spirituale avem nevoie de înțelepciune, iar această înțelepciune nu poate fi vestită decât cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucruri duhovnicești. Pentru a clarifica cât mai bine această idee apostolul spune: „omul firesc nu primește lucrările Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, și nici nu le poate înțelege”. Aici este problema: nu contează cine este, pur și simplu nu le poate înțelege. De ce? Pentru că nu are Duhul lui Dumnezeu.”

Dați-mi voie să exemplific vorbind despre Evanghelie. Despre ce este Evanghelia? Este despre Isus din Nazaret! Cine este El? Iată Taina lui Dumnezeu ținută ascunsă. Lumea l-a numit „Omul acesta”. L-au respins. Fruntașii nu L-au cunoscut. L-au pus pe Cruce. Dar El era Fiul lui Dumnezeu! Taina lui Hristos – Dumnezeu și om, două naturi într-o singură persoană. Poetul creștin exclamă: „Văd Dumnezeu îmbrăcat în carne // Bine ai venit divinitate întrupată”. Aceasta este un paradox; Creatorul și Susținătorul universului într-o iesle, ... pe Cruce. Despre aceasta este Evanghelia! Cum ar putea omul firesc înțelege? Care este rostul formulelor științifice aici? La ce folosește toată înțelepciunea fruntașilor acestui veac? Acest mister se află din toate punctele de vedere în afara sferei înțelepciunii omenești. Gândirea lumii spune: „Este ridicol; Dumnezeu să moară! ? !” Însă acesta este subiectul central al Bibliei: Sacrificiul lui Dumnezeu - Calea salvării.

Ce doresc să spun este că, prin lucrarea Duhului Sfânt vine iluminarea și înțelegerea voii lui Dumnezeu. Fără conducerea Duhului, omul firesc nu poate pătrunde sensul lucrurilor spirituale. Dacă ești una din persoanele căreia îi scapă esența Adevărului, cere-i lui Dumnezeu Duhul Sfânt pentru iluminare, este o cerere pe care Domnul o ascultă cu plăcere. „Deci, daca voi, care sunteti rai, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru cel din ceruri va da Duhul Sfant celor ce I-L cer!" (Luca 11:13) Iar dacă ai gândul lui Hristos, suflete, ești îndatorat, fi recunoscător și perseverează pe Cale pentru a nu-L întrista. Înțelepciunea creștină – 1Corinteni 2:6-16