Intalnire cu Dumnezeu

Ma amuz si acum cand imi amintesc debutul meu ca si profesor in G ; orice inceput este interesant, dar acest inceput m-a invatat multe. Mergeam spre scoala...o localitate noua, o scoala noua, fete noi,......fete care ma priveau cu curiozitate. Stiam ca in spatele acelor priviri se ascundeau mii de intrebari care nu au prins forma. Vedeam drumetii soptindu-si ca sunt noua profesoara. Treceam pe langa ei, ii salutam si imi vedeam de drumul meu. Ei la randul lor ma salutat si isi continuau discutiile despre mine : cine sunt, de unde vin si multe alte detalii aflate de la alti vecini. Nici unul insa nu m-a oprit sa ma intrebe cum ma cheama, sa stie personal cine sunt, de unde vin si incotro ma indrept. Tot ce stiu ei despre mine sunt niste vorbe aflate de la altii care la randul lor le-au aflat de la altii. M-au cunoscut cu adevarat elevii mei. Si totul a inceput cu o simpla prezentare, a continuat cu intalniri saptamanale. Au ajuns sa ma cunoasca, am ajuns sa ii cunosc. Experimentand aceste lucruri am inteles ca tot asa este si cu Dumnezeu. In fiecare zi eu trec pe langa El. Ii aud pe altii cum vorbesc despre El, as vrea sa stiu mai multe, o intreb pe vecina, dar nu am curajul sa il opresc si sa ii spun : ’’ Eu sunt Tabita……………. ‘’. Si sunt convinsa ca restul ar veni de la sine.....daca eu mi-as face timp sa petrec cu El. Pana atunci ‘’in mijlocul vostru sta Unul , pe care voi nu-l cunoasteti.''(Ioan1 :26) Ce trist este acest adevar. Si ce este si mai trist este faptul ca totul depinde de noi, dar noi preferam sa stim niste lucruri din auzite nu sa cunoastem personal. Si totusi Dumnezeu face primul pas : ‘’Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine. ‘’(Apocalipsa 3 :20) Iar de aceasta intalnire ne desparte doar usa. Ar fi cazul sa o deschidem, sa incepem o relatie cu Domnul, ca intr-o zi sa putem spune ca il cunoastem.