Întâi lucrurile importante

  "...m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o." (Cântarea Cântărilor 1:6)

   T. Campolo scria: "Copil fiind, am cunoscut un om care a însemnat mult pentru mine. Era Edwin Bailey. Conducea observatorul astronomic de la Institutul Franklin din Philadelphia. Mergeam acolo aproape în fiecare sâmbătă doar ca să petrec timp cu el. Mintea lui enciclopedică mă fascina. Cunoştea câte ceva despre orice. Am rămas prieteni până când a murit.

   Odată, după ce tocmai suferise un atac de inimă l-am vizitat la spital. Făceam eforturi de a vorbi cât mai puţin, dar i-am povestit despre locurile pe unde vorbisem şi că venisem tocmai de la aeroport pentru a-l vizita. Părea că nu mă aude... Dar apoi, m-a privit şi încet m-a întrebat: "Tu călătoreşti peste tot în lume ca să întâlneşti diferiţi oameni care, poate peste zece ani te vor uita. Oare petreci suficient timp cu cei care contează cu adevărat?" Această întrebare mi-a schimbat viaţa. Am decis ca de atunci încolo să nu mai sacrific din timpul celor dragi, pentru care sunt de neînlocuit, în favoarea celor care nu contau prea mult."

   Un prieten, pastor, a fost rugat să meargă la Casa Albă pentru a-l consulta pe preşedintele SUA. O deosebită onoare! Dar el a răspuns: "Nu!", deoarece deja promisese că va fi prezent la meciul de baseball al băieţelului său. Ţara şi preşedintele au supravieţuit şi fără el. Dar fiul său nu s-a simţit niciodată mai iubit şi apreciat ca în acea zi. Pricepi? Lucrurile importante prima dată!