În pustiu rezistă

Făgăduințele lui Dumnezeu pentru ”fii” Lui, oricâte ar fi ele, toate sunt da, însă important este să știm să le primim, să ni le însușim, ca să beneficiem de ele, prin credință. De multe ori credința noastră în ceea ce El ne promite este încercată. În viață apare pustia cu uscăciunea, cu suferința, cu întrebările, cu neajunsurile și înaintăm din biruință în biruință și parcă nu se mai termină, ci se amplifică, iar rezistența crește după cum credința noastră se maturizează în a câștiga o luptă spirituală, când parcă tot iadul s-a deslănțuit împotrivă și nu mai vezi cum mai poți primi promisiunea mult dorită și făgăduită de Domnul. Am învățat cine suntem noi în Hristos, ce moștenire avem în EL și cunoaștem dragostea LUI pentru noi, ca ”fii”ai Săi și știm locul nostru în Hristos, în domeniul duhului și știm că noi suntem Templul Duhului Sfânt și El locuiește în noi. Asta ne face să rezistăm în pustiu, asta ne face să ne bucurăm în mijlocul pustiei, asta ne face să-L lăudăm și să ne închinăm LUI, în duh și adevăr, în pustiu, așa cum LUI îi place și dorește. Pustiul este inevitabil pentru ”fiii” LUI. El a trecut testul pustiei biruitor și Duhul Sfânt era cu El, dar când S-a întors din pustiu, era plin de PUTEREA Duhului Sfânt și din satul LUI natal Și-a început misiunea pentru care venise. Luca 4:16... acă nu ești echipat prin pustiu îți vei plânge de milă și n-o să înveți nimic, ci mai degrabă vei învăța lucruri contrare caracterului lui Dumnezeu, decât adevărul LUI, fiindcă cel rău știe Cuvântul foarte bine, ca să-ți-L răstoarne în mintea ta, chiar cum nu este și vei vedea un Dumnezeu care îți dă boli, accidende, ca să te învețe ceva. NU, El ne-a dat Cuvântul LUI și avem pe Duhul Lui în noi, El este Învățătorul nostru și nu cancerul... . Prin Cuvântul ascultat, citit și mestecat, Duhul Sfânt vine și ne dă înțelepciune, soluții, sfaturi și călăuzire și mângăiere și speranță de viață și nu de moarte. Deci acomodarea la Cuvânt și Duhul LUI, ne face să rezistăm în încercare, să ne putem împotrivi în ziua rea a pustiei și să rezistăm să rămânem în picioare, după ce vom ieși biruitori din toate. Lecțiile noastre învățate de Duhul, în pustie, acolo în libertatea, tu și EL, când te-ai abandonat în Hristos, duh, suflet și trup, nu ai cum să le înveți, în toată libertatea firii pământești, chiar dacă cancerul, ori bolile, ori nenorocirile te-ar asupri. Dacă cineva își amintește de Dumnezeu în mijlocul lor și de frica lor, Îl alege și dacă are harul să aibă o învățătură curată a Cuvântului este mare binecuvântare, dacă nu va începe și el șă ducă o veste ciudată despre Dumnezeu, ca frica de pedeapsa neascultări de El, să cuprindă inimile oamenilor și să se întoarcă la El din frică. Acest lucru a fost mult aplaudat în Biserică și mulți au așteptat ca Dumnezeu să-i pedepsească ca să se întoarcă la El. Dacă bunătatea și dragostea LUI nu-i îndeamnă pe oameni la pocăință, rezistența în lupta spirituală este mică și nu-i ușor să găsești liniștea, pacea și bucuria fără puterea Cuvântului și a Duhului Sfânt. În pustie te vei învârti pe același loc, fără speranță și nădejde de libertate când și tu să poți fi un ajutor pentru alți, ca să reziste în pustiu și să iasă biruitori, ca să-și poată împlini mandatul dat de Dumnezeu, pentru zidirea Împărăției LUI. În pustiu învățăm să rezistăm biruitori și nu să rămânem acolo o viață, plângându-ne, că noi locuim în valea plângeri. NU, noi trecem prin vale, dar o transformăm în izvoare, ca și alți să poată continua să treacă și să reziste biruitori, pentru o viață de victorie și împlinire a destinului fiecărui ”fiu” de Dumnezeu. Amin!