In pustie

"Isus plin de Duhul Sfant, S-a intors de la Iordan, si a fost dus de Duhul in pustie." (Luca 4,1)

Isus S-a retras acum, pentru a medita si pentru a contempla sacrificiul pe care trebuia sa-L faca pentru omenire. Reusita Sa avea sa recastige stapanirea pe care o pierduse Adam in Eden. La nasterea lui Isus, Satana stia ca venise Cineva, care avea o imputernicire divina, ca sa lupte pentru a-i lua stapanirea. El a inceput sa tremure cand a auzit cuvintele ingerului, care adeverea autoritatea Imparatului nou-nascut. Satana cunostea bine locul pe care-L avea Hristos in cer, ca Preaiubit al Tatalui. Faptul ca Fiul lui Dumnezeu trebuia sa vina pe pamantul acesta ca om, il umplea de uimire si de temere. El nu putea sa patrunda taina acestei mari jertfe. Sufletul lui egoist nu putea intelege o asa iubire pentru neamul omenesc.
Lui Satana ii venea greu sa creada ca Insusi Comandantul ostilor ceresti avea sa Se umileasca atat de mult, incat sa ia asupra Sa limitele naturii omenesti degenerate. De ce ar fi renuntat Hristos la salile cerului, ca sa aiba parte de colinele pamantului? De ce Tatal si Fiul asezau o asemenea valoare asupra fiintelor omenesti, incat sa caute sa le rascumpere?
Cel rau s-a hotarat sa atace atunci cand Isus era slabit din punct de vedere fizic, flamand si impovarat de o istovire sufleteasca. Dupa ce a fost invaluit in slava Tatalui Sau timp de patruzeci de zile, Isus a ramas singur in pustie. Acum era cel mai vulnerabil in fata puterii subtile a ispititorului.
Ispitele lui Satana au continuat pe parcursul tuturor celor patruzeci de zile in care a postit Isus; cele trei mentionate in Luca 4,3-13 au reprezentat punctul culminant al ispitirii si au venit la incheierea acestei perioade.
Multi spun ca ar fi fost cu neputinta pentru Hristos sa fie biruit de ispita... Dar Mantuitorul nostru a luat corpul omenesc cu toate slabiciunile lui. El a luat natura omului, cu posibilitatea caderii in ispita. Noi nu avem nimic de suportat pe care El sa nu-l fi indurat. Inca din copilarie, Isus a fost continuu ispitit sa pacatuiasca. Daca Isus nu ar fi luat asupra Sa slabiciunile naturii omenesti, incercarile Lui ar fi fost cu totul lipsite de insemnatate pentru noi. Biruinta obtinuta prin puterea divina nu ar fi dovedit nimic, din moment ce noua ne este inaccesibila. Puterea Cuvantului a fost aceea care L-a sustinut, iar locuirea launtrica a Duhului Sfant L-a intarit, dar incercarea a fost teribila.