În lume, dar nu ca lumea

Trăim într-o lume în care oamenii bogați supraviețuiesc cu cei săraci, cei inteligenți cu mai puțin inteligenții; respiră același aer, circulă pe aceleași drumuri. Soarele luminează și peste unii și peste alții, iar Dumnezeu îi iubește pe toți. Dumnezeu nu e rasist, El nu face deosebire între român și ateu, pentru că nu vrea moartea păcătosului, ci a păcatului.

 

Trăim într-o lume cu diferențe, cu oameni plătiți care vor să inoveze și să devină unici de egoiști, dacă se poate și crearea altui aer de respirat. Totul pentru câștig, pentru că la ei Dumnezeul pământului nu e în Ceruri, ci pe niște hârtii numite 'bani'. De acord, trebuie să muncești pentru a-i avea, dar nu trebuie să pună stăpânire pe tine, eu am învățat că ai permisiunea să fii dependent doar de Dumnezeu.

 

Trăim într-o lume plină de confort, până și în biserici s-a ajuns la o lene de toate vârstele. Pe calea îngustă, la carul Evangheliei, sunt 3 categorii de oameni: unii trag, alții împing, iar cei mai mulți stau în car și privesc ba la cei ce lucrează, ba în stânga sau în dreapta la prăpastie. Problema apare când carul se lovește de o piatră și se răstoarnă, pentru că mai rămân doar cei care au lucrat.
Cei care trag carul sunt slujitorii, dar cei din spate sunt pionii care se roagă pentru biserică, așadar restul sunt leneșii. Nu pentru că nu pot, nici pentru că nu au cum, ci pentru că nu vor. Tu vorbește-L pe Isus cu fapta printre vecinii necreștini, arată celor din lume vorbe înțelepte și fii lumină chiar dacă nu aparții acestei lumi. E de ajuns să arunci o sămânță, să împrăștii pâinea oriunde, că de restul se ocupă Isus.

 

Trăim într-o lume în care unii creștini consideră în mod greșit că omul este mântuit prin fapte, fără credință, iar alții la fel de greșit, spun că omul este mântuit prin credință, fără fapte. De fapt, nici credința, nici banii, nici faptele și nici religia nu valorează nimic fără dragoste. Deci iubește oricât, oricând și pe oricine. Căci oricum, El te-a iubit întâi.

 

În fond și la urma urmei, dacă dragostea s-ar asemăna cu apa, atunci noi am fi o picătură, iar Dumnezeu un ocean.

 

Trăiește în lume... dar nu ca lumea.

L i n u s _ F l a v i u s