În Iordan botezându-te Tu, Doamne

”Închinarea Treimii s-a arătat”. Și fluturii valsând peste macii în floare. Și norii jucându-se de v-ați ascunselea cu vrăbiile gureșe. Și iarba râdea arătându-și buza clorofilată. Ioan Botezătorul îmbrăcat ca un hippie, aștepta cu privirea năucă în soarele de aprilie să apară Mielul lui Dumnezeu, speranță pentru ziua în care capul lui va poposi pe tava lui Irod, tăiat de cuțitul lui Carravaggio ca preț pentru un dans și-o sticlă de Uzo. Și apa tulbure a Iordanului aștepta. A venit pe jos până la Iordan cale de 150 de km ca să ne umilească pe noi cei ce contorizăm kilometrii până la biserică. Și pentru că ies prea mulți și benzina e scumpă ne facem biserică la colț de stradă aproape de mall.

S-a botezat la treizeci de ani ca să nu ne mai batem în finețuri teologice atunci când e vorba de botezul copiilor. Cu o baie în cristelniță nu se naște nimeni din nou, cum cu un cocostârc nu vine primăvara. Dar dacă nu ești născut din nou și botezul de la 18 ani are aceleași virtuți spirituale ca o frecție la un picior de lemn.

A ieșit din apă recunoscut de Tatăl ca Fiu pentru că asta se întâmplă când te botezi după ce te-ai pocăit și-ai crescut. Nu mai ești orfan.

A dat nas în nas cu Satan tot la ieșirea din apă pentru că nimeni nu poate încercea aventura botezului fără să nu aibă pe mai departe coșmaruri cu Dracula.

Cine nu vrea să aibă de-a face cu Diavolul să continue să-și facă ședințe foto pentru contul de Facebook. Costă 50 de lei ora.

Vă invit duminică seara la Beiuș ca să vorbim altfel despre botez. Să ne doară ca lipsa zăpezii din seara de Crăciun…

V l a d i m i r _ P u s t a n