Îmbogățit prin credință

  „Căci cel nenorocit nu va fi uitat pentru totdeauna..." (Psalmul 9:18)

   Sărăcia este o grea moştenire; dar aceia care se încred în Domnul sunt bogaţi prin credinţă. Ei ştiu că nu sunt uitaţi de Dumnezeu; ci chiar dacă li se pare că uneori sunt neglijaţi cu privire la bunurile pământeşti, sunt încredinţaţi că va veni timpul când toate lucrurile vor fi restabilite. Lazăr nu va rămâne totdeauna cu câinii, la poarta bogatului; ci îşi va găsi răsplata în sânul lui Avraam.

  Încă de acuma, Domnul se gândeşte la copiii Lui săraci, dar scumpi. ”Eu sunt sărac şi lipsit, dar Domnul se gândeşte la mine” zicea unul în strâmtorarea sa (Psalmul 40.17). Sfinţii în sărăcie au un privilegiu măreţ: acela de a-L vedea pe Domnul venindu-le în ajutor în toate nevoile vieţii lor vremelnice şi duhovniceşti. Ei se simt tot mai bine fiind cu Acela care n-avea unde să-şi odihnească capul. Ei aşteaptă cu bucurie venirea Sa, ştiind că vor fi părtaşii slavei Sale. Pentru ei, aceasta este o nădejde nepieritoare, pentru că e întemeiată pe însuşi Domnul Isus, care e viu în veac; şi deoarece El trăieşte, şi ei vor trăi. Credinciosul sărac cântă multe cântări care rămân neînţelese pentru bogatul acestei lumi. Iată de ce, dacă partea noastră este modestă aici, este bine să ne gândim la prânzul regesc ce ne aşteaptă acolo sus.