IL PUTEM SFINTI PE DUMNEZEU?

IL PUTEM "SFINTI" PE DUMNEZEU?


In Numeri, am gasit expresia: "sa Ma sfintiti".
Pare ceva de neinteles.Cum putem noi sa-l "sfintim" pe Dumnezeu?
E posibil asa ceva?
Sa recitim mai multe locuri unde scrie acest lucru:

-Numeri 20:12 "atunci Domnul a zis lui Moise:Pentru ca n-ati crezut in Mine, ca sa ma sfintiti inaintea copiilor lui Israel, nu voi duce adunarea aceasta in tara pe care I-o dau".
Deci, daca nu credem in Dumnezeu, nu-L sfintim, si invers,
CREZAND, IL "SFINTIM" PE DUMNEZEU.
Moise si Aaron au gresit si ca nu l-au onorat pe Dumnezeu in fata poporului evreu, spunandu-le ca Domnul e Cel care le va da apa.
Ei au spus: Ascultati, razvratitilor!Vom putea NOI oare sa scoatem apa din stanca aceasta"?Deci:
IL " SFINTIM" PE DUMNEZEU, ONORANDU-L IN FATA LUMII.
- Leviticul 10:3 "Voi fi sfintit de cei ce se apropie de Mine , si voi fi proslavit in fata intregului popor".
Preotii erau cei ce se apropiau de cortul intalnirii.
Daca o faceau exact asa cum a spus Domnul s-o faca, respectand cu strictete legile ce le fusesera date, il "sfinteau" pe Domnul in fata poporului.Deci:
APROPIINDU-NE DE DUMNEZEU CU RESPECT SI DEMNITATE, IL "SFINTIM".
Ezechiel 20:41 "Va voi primi ca pe niste miresme cu miros placut, dupa ce va voi scoate din mijlocul popoarelor, si va voi strange din tarile in care sunteti risipiti;si VOI FI SFINTIT de voi inaintea neamurilor".Deci:IL PUTEM "SFINTI" PE DUMNEZEU, FACAND CUNOSCUTE LUMII, TOATE LUCRARILE MINUNATE PE CARE LE-A REALIZAT IN VIATA NOASTRA, CA NE-A NE-A CURATAT DEPLIN, NE-A MANTUIT PRIN JERTFA DE LA CALVAR.
1 Petru 3:15 "Sfintiti in inimile voastre pe Hristos ca Domn".
A-L ONORA PE DOMNUL ISUS IN INIMA NOASTRA, E UN MOD DE A-L SFINTI.
Dumnezeu nu poate fi sfintit de nimeni mai mult decat este, pentru ca El este sfintenia absoluta.-Apocalipsa 4:8 "Sfant, sfant sfant este Domnul Dumnezeu, Cel atotputernic, care era, este si va fi".
Nimeni din univers n-ar putea adauga nimic la sfintenia Lui.
Este vorba insa , de atitudinea noastra, de datoria noastra de a-L face cunoscut lumii, de a arata celor ce nu-L cunosc, cat de sfant este Dumnezeul nostru.

Il "sfintim"in sensul ca marim numarul celor care il afla si-l onoreaza.E o datorie sfanta a celor ce au fost mantuiti, aceea de a-L "sfinti"in fata lumii, si asa cum a zis Apostolul Pavel in 1 Corinteni 9:16: "daca vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricina de lauda, caci trebuie s-o vestesc; si vai de mine daca nu vestesc Evanghelia!"

Doamne, iarta-ne pentru orice gand, pentru orice fapta si orice atitudine care nu te-a sfintit!
Sunt atatea amanunte in viata noastra, care nu-l sfintesc pe Dumnezeu.
Si spre raul nostru, ele trec uneori neobservate.
Noi, crestini, stim foarte bine sa ne ferim de pacate pe care noi le numim mari, dar sunt atatea lucruri asa-zis mici, care nu-l sfintesc pe Dumnezeu!
Pacatul lui Core, Datam si Abiram, suntem tentati sa-l consideram o greseala fata de Moise si Aaron, caci au zis ca oricine din popor este prooroc sfant , nu numai ei.
Totusi, in Numeri 16:30, ni se spune ca ei "au hulit pe Domnul".
Cat de greu pacat si cat de aspru pedepsit!
Deci orice impotrivire fata de voia lui Dumnezeu si de ordinea stabilita de El, este un pacat impotriva lui Dumnezeu.
Iosif, cand era in Egipt, rob la Potifar, i-a zis sotiei acestuia , care voia sa-l faca sa pacatuiasca: "cum as putea sa fac eu un rau asa de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?"
Noi am zice ca pacatul acela ar fi doar impotriva lui Iosif insusi ,si fata de Potifar, dar Iosif, desi un baietandru, a inteles ca orice fapta nedemna , facuta de un slujitor al lui Dumnezeu,e un pacat, e o fapta care nu-l "sfinteste"
Chiar si a "face lucrarea Domnului cu nebagare de seama", e o fapta care nu-l sfinteste. –Ieremia 48;10
Astazi,orice fapta care-l "sfinteste" pe Dumnezeu aduce si un beneficiu enorm neamului omenesc, nu numai evreilor, ca in vremurile vechi,pentru ca ii ajuta pe oameni sa se apropie de Dumnezeu ,sa primeasca mantuirea, salvarea.
Chiar si ravna lui Fineas, fiul lui Eleazar, este o fapta de sfintire a lui Dumnezeu .
Fineas "s-a sculat din mijlocul adunarii, a luat o sulita in mana, s-a luat dupa omul acela din Israel pana in cortul lui, i-a strapuns prin pantece pe amandoi , atat pe barbatul acela din Israel, cat si pe femeia aceea." Numeri 25:7,8 "si a incetat astfel urgia care izbucnise printre copiii lui Israel."
Noua ni se pare o fapta neobisnuita, dar ea arata cat de tare gresim inaintea Domnului cand unim viata sfanta, de copil al lui Dumnezeu, cu orice lucru pacatos, orice obicei murdar, orice fapta rea...
Aceasta nu-l "sfinteste"nici pe Domnul si ne face si noua un rau imens, pentru ca, de fapt, ravna lui Fineas a fost spre binele intregului popor, fiindca asa cum zice Domnul, "a fost plin de ravna pentru Dumnezeul lui si a facut ispasire pentru copiii lui Israel; si astfel a incetat urgia care izbucnise printre copiii lui Israel. Douazecisipatru de mii au murit loviti de urgia aceea."Numeri 25:11,8,9.Si cati ar fi mai murit inca, daca Fineas nu facea acea fapta!
Noi nu trebuie sa facem asemenea fapte de "ispasire", ci doar trebuie sa-i aducem pe oameni langa crucea Mantuitorului, caci numai El poate face"ispasirea".
Si astfel, prin faptele de "sfintire" a lui Dumnezeu, ii salvam si pe oameni din "urgia "pacatului .

Un crestin , lucra impreuna cu alti oameni la o ferma agricola, unde se plateau foarte putini bani; asa ca oamenii isi mai "rotunjeau "salariile luand din recolta, seara, cand plecau acasa.
Crestinul, insa, nu facea acest lucru. Cand ceilalti l-au intrebat de ce nu ia, el a raspuns ca e credincios, si chiar daca ceilalti au zis ca nu e pacat, el a continuat sa nu ia niciodata.
Dar ca sa rada de el, i-au bagat in sacosa, intr-o seara, inainte de plecarea spre casa, cativa stiuleti de porumb, fara ca el sa observe.
Chiar in seara aceea, a fost un control mai sever. Cand l-au controlat si pe el, i-au gasit stiuletii si l-au intrebat ce s-a intamplat, ca el nu lua de obicei.
El a ramas uimit, caci stia ca nu luase nimic si totusi la el s-au gasit acei stiuleti. A ramas fara cuvinte, n-a incercat sa se dezvinovateasca.
Dar cel care ii pusese in sacosa, a fost mustrat in cuget si a marturisit ca nu e crestinul vinovat, ci a facut el doar o gluma, ca sa-l sperie.
Apoi toti au marturisit ca acest om, crestinul nostru, nu fura niciodata.
Desi neimportanta, cred ca aceasta fapta l-a "sfintit" pe Dumnezeu inaintea tuturor acelor oameni, si inaintea colegilor, dar si a celor care faceau controlul.