II VOI PASTRA TOTDEAUNA BUNATATEA MEA

II VOI PASTRA TOTDEAUNA BUNATATEA MEA


Aceasta promisiune o face Dumnezeu in Psalmul 89:28.
Este adresata lui David, "robul Domnului" si "om dupa inima Lui".
Am dori si noi sa stim ca Dumnezeu "ne pastreaza bunatatea Sa".
Si David ne incredinteaza ca aceasta bunatate este mare:
Psalmul 31:19:
"O, cat de mare este bunatatea Ta, pe care o pastrezi pentru cei ce se tem de Tine, si pe care o arati celor ce se incred in Tine, in fata fiilor oamenilor". Acesti oameni, care se tem de Domnul, sunt "ascunsi la adapostul fetei Sale".[ Psalm 31:20 ].
Cat de bine trebuie sa fie, ca atunci cand ti-e greu, sa te ascunzi la adapostul fetei lui Dumnezeu!
Ce rau te mai poate ajunge acolo?
Niciunul...Psalm 63:3
"Bunatatea Ta pretuieste mai mult decat viata".
Ce mare valoare ne pastreaza Dumnezeu!
Si nu ne-o ofera o singura data, ci ne e pusa la dispozitie in fiecare dimineata, pe saturate.
Psal 90:14
"Satura-ne in fiecare dimineata de bunatatea Ta, si toata viata noastra ne vom bucura si ne vom veseli".
Plangerile lui Ieremia 3:22,23.
"Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat, ci se innoiesc in fiecare dimineata. Si credinciosia Ta este atat de mare!
Si atunci, de ce suntem uneori tristi?
De ce nu-L laudam pe Dumnezeu in necazurile noastre, stiind ca El ne "pastreaza"bunatatea Sa?
Nu cumva uitam acest lucru?
David ne spune in Psalmul 66:17:
"Am strigat catre El cu gura mea, si indata lauda a fost pe limba mea".
Indata...
Deci imediat dupa ce i-am cerut ajutorul in necazul meu, sa si incep sa-I aduc lauda. Sa nu las nicio clipa sa ma copleseasca necazul; mintea si inima sa-mi fie ocupate cu lauda , cu multumirea, nicidecum cu supararea, cu amaraciunea. Acestea nu merita sa le dam timpul nostru!
Cat de departe suntem uneori de aceasta stare, caci ne lasam coplesiti de suparare!
Sa-l lauzi pe Dumnezeu cand esti bolnav?
Cand esti nedreptatit?
Cand iti lipsesc multe pe plan material?
Cand nu esti inteles in familia ta?
Cand ti se raspunde cu rau la binele pe care l-ai facut?
Si cum sa-L laud?
E de mirare cum lauda face minuni in viata noastra.

Era o femeie credincioasa, peste care venisera multe necazuri.
Era asa de amarata, incat nu-si mai putea tine plansul.
Mergea pe strada plangand, fara sa-i mai pese ca o vad oamenii.
Dar, a inceput sa se roage, sa ceara ajutor de la Dumnezeu, si dintr-o data, in gandul ei, au venit cuvintele unei cantari.
Duhul ei canta acea cantare, fara ca macar sa-si dea seama ca face acest lucru, fiindca era coplesita de necazuri, de amaraciune..
Abia dupa cativa pasi si-a dat seama ca Duhul Domnului era cel care o mangaia.
A inteles ca acel cantec nu venise la intamplare in inima ei, pentru ca versurile acelei cantari erau:
" Mie-atat mi-a mai ramas:
Sa ma-ncred in Dumnezeu,
Sa-L ascult, si pas cu pas,
Sa fiu dupa placul Sau.
Pot totul prin Isus,
El e taria mea,
Ies invingator prin El,
Fie lupta cat de grea!"
Sufletul i s-a inveselit; Dumnezeu i-a luat povara de pe umeri.
Psalmul 42:11
"Pentru ce te mahnesti, suflete, si gemi inlauntrul meu?
Nadajduieste in Dumnezeu, caci iarasi il voi lauda!".
Si l-a laudat.
N-a ascultat doar in suflet cuvintele cantecului, ci a inceput si sa murmure incetisor melodia.
Era de necrezut!
Lacrimile inca ii curgeau pe obraz, iar ea canta!
Oamenii, care-ar fi vazut-o, ar fi zis ca e nebuna...dar ce mai conta?
Sufletul ei era ridicat, "se bucura si se veselea", de bunatatile Domnului!
Deci erau adevarate versetele:
2 Corinteni 1:7,8,10,20.
"Daca aveti parte de suferinte, aveti parte si de mangaiere.
In adevar, fratilor, nu voim sa va lasam in necunostinta despre necazul care ne-a lovit in Asia, de care am fost apasati peste masura de mult, mai pe sus de puterile noastre, asa ca nici nu mai trageam nadejde de viata.
El ne-a izbavit si ne izbaveste...
Fagaduintele lui Dumnezeu, oricate ar fi ele, toate in El sunt"da", si de aceea si "amin"pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu".
Psalm 119:50
"Aceasta este mangaierea mea in necazul meu: ca fagaduinta Ta imi da iarasi viata".
Intr-adevar, Dumnezeu ne pastreaza bunatatea Sa, asa cum o mama pastreaza pentru copilul ei tot ce are mai bun.
Si poate, de aceea, Domnul Isus ne spune sa fim ca niste copilasi; cand un copil se loveste, ori il doare ceva, mama lui il ia in brate, il saruta, il mangaie si-i zice:
"Nu mai plange, ca ajungem imediat acasa si ti-am pastrat ceva bun.."
Oricat de mult l-ar durea,copilul uita de durere, cu gandul la bucuria ce-o va avea,cand mama ii va da acea"bunatate" pe care i-a pastrat-o. Tot timpul o va intreba ce i-a pastrat, unde e acel ceva, cum e...
Asa trebuie sa fim si noi; sa nu mai tinem cont de necazul in care suntem, ci sa ne gandim cu bucurie la "bunatatile" pe care ni le-a pastrat Dumnezeul si Tatal nostru.
Aceasta pare o metoda neobisnuita, putin deplasata[dar si asa lumea zice ca suntem nebuni, ca ne lipseste o doaga],sa lauzi pe Dumnezeu in mijlocul necazului , dar este o metoda eficienta.
Incercati-o, si va veti convinge!.
Asa spune si Apostolul Pavel in 2 Corinteni 7:4:
"Imi salta inima de bucurie in toate necazurile noastre".
Daca azi vei fi in mijlocul necazului, lasa totul in mana Domnului, si tu da-I slava; roaga-te, cere intelepciune si rabdare, canta o cantare, sau fa un bine, o bucurie cuiva.
Vei vedea cum "bunatatile Domnului se inoiesc".
Amin.