Ii dau cinci minute...

Robert Ingersoll a fost unul din marii atei ai Americii. El obişnuia să meargă în marile oraşe şi să ţină cuvîntări împotriva lui Dumnezeu. Pentru a atrage popor, el îşi presăra vorbirea cu texte biblice şi apoi căuta să le răstăl­măcească. Avea o predilecţie pentru texte prin care Dum­nezeu spunea că va judeca pe cei ce hulesc Numele Său.
Odată, în timp ce ţinea o cuvîntare, la care s-a adunat mult popor, el şi-a^scos ceasul de aur din buzunar, 1-a pus pe masă şi a zis: "îl blestem şi îl hulesc pe Dumnezeu, îi dau cinci minute să mă lovească, să mă trăznească". A început să rostească blesteme, din cele mai murdare. Apoi a tăcut, în sală s-a făcut o linişte de mormînt. A tre­cut un minut, două. La al treilea, o femeie a căzut leşinată. Patru minute, cinci minute şi nu a fost nici un trăznet, nici o despicare a pămîntului, ca să-1 înghită. Atunci, tacticos, Ingersoll îşi luă ceasul şi zise: "Vedeţi că nu există Dumnezeu, căci dacă ar exista, m-ar fi lovit mortal".
Dar a demonstrat aceasta că nu există Dumnezeu? Nici­decum, ci doar că Ingersoll n-a fost lovit atunci. Şi pentru oricine ar fi ispitit să procedeze la fel, e bine să ştie că nu omul dictează lui Dumnezeu termenele. El e cel ce decide timpul, locul şi felul cum să-1 lovească pe cel împotrivitor. Dr. Joseph Parker, marele predicator al Londrei, auzind de cazul acesta a zis: "Sărmanul domn, a crezut că în 5 minute poate epuiza îndelunga răbdare a lui Dumnezeu!".