Iertarea dusmanului

Pe vremea războiului american, la Efrata, în Pennsyl-vania, trăia un bun predicator, numit Petre Miller. El era stimat de locuitorii orăşelului, afară de unul ce locuia lîngă biserică. Acesta îl duşmănea de moarte. El a produs păsto¬rului necazuri peste necazuri. Intr-o zi, s-a aflat că el nu e numai duşman al bisericii, ci este şi trădător de ţară. Pe bază de dovezi, el a fost dus la Filadelfia, a fost judecat şi condamnat la moarte, care urma să se execute, a doua zi seara. Petre Miller cînd a auzit aceasta, în seara aceea a şi plecat la generalul Washington, vreo 60 de mile pe jos, să-i ceară graţierea. A sosit a doua zi şi a pledat pentru iertarea lui. După ce 1-a ascultat, generalul Washington i-a zis: "îmi pare rău, dar nu-ţi pot satisface cererea pentru prietenul tău". - "Prietenul meu? Nu, domnule general, el îmi este cel mai înverşunat duşman". - "Cum, îţi este duşman şi pentru el ai venit 60 de mile pe jos? Atunci se schimbă situaţia, îi acord graţierea", îi făcu documentul de graţiere şi-1 dădu. Miller, fără să zăbovească, luă documentul şi făcu alte 15 mile, pînă la locul unde trebuia să fie execuţia. Cînd ajunse, spînzurătoarea era deja ridicată şi tocmai aduceau pe condamnat. Acesta, cînd îl văzu pe Miller turbă de furie şi strigă că a venit să-1 vadă atîrnat în ştreang. Dar, fără să bage în seamă vorbele lui, Miller înmînă comandantului actul de graţiere. Acesta îl citi în faţa mulţimii adunate, îi desfăcu cătuşele şi îl proclamă graţiat, de vina lui. Din ziua aceea, toată duşmănia lui s-a topit, el a devenit alt om.
Biblia spune nu numai să-i iertăm, ci să-i iubim pe duşmanii noştri (Evanghelia după Matei 5.44). Faci tu aceasta?