Identitate

Identitate

La început Dumnezeu a creat totul în Univers și fiecare și-a primit identitatea prin care erau recunoscute. Toate au aceiași identitate până astăzi. Genesa 1. Apoi a făcut ”omul” în care exista și ”femeia” în oasele și carnea lui. Mai târziu omul era recunoscut sub numele de Adam și femeia Eva. Asta identitate o au și astăzi, ca să ne identificăm și noi cu ei, care ne-au lăsat o moștenire așezând omul într-o prăpastie a despărțirii de fața și slava lui Dumnezeu, care o așezase El la început, peste omul creat de mâna și înțelepciunea Lui. Fiecare am venit în viața asta pământească cu această identitate, bărbat ori femeie. Ne-am născut fiecare și am moștenit un nume și un prenume, după care trăim pe pământ, prin formele legale a țării noastre. Asta-i o identitate trupească. Când inima încetează să mai bată, trupul moare și nu mai răspunde identități lui pământești. Când necredința și neascultatrea lui Adam a dus omul în păcat, slava lui Dumnezeu, sfințenia Lui a căzut de peste om și a primit chipul celui rău, după care i-a dat identitatea lui, păcat=păcătos. Astfel născându-se în păcat, el face păcat, care i-a dat identitatea de păcătos. Și până astăzi omul fiind în păcat, face păcatul care vine din interiorul, din sufletul lui pentru că are natura lui Adam, natura păcătoasă. Duhul lui Adam s-a despărțit de Creatorul lui, a murit, de atunci omul trăiește condus de suflet (minte, sentimente voință) iar trupul după cele cinci simțuri, care primesc învățătură de la o minte care nu are pe Duhul Sfânt Conducător, Învățător, Călăuzitor și care nu se înnoiește după standardul lui Dumnezeu. Această minte neînnoită de jertfa lui Hristos, unde omul adamic este transferat prin nașterea din nou, în al doilea Adam, Isus Hristos, își păstrează identitatea de păcătos, pentru că păcatul adamic nu a fost ispășit de Hristos, prin credința omului în harul lui Dumnezeu, pentru că încă nu a fost recunoscut ca cel mai mare dușman al omului, care pentru veci îl ține în moarte, despărțit de Dumnezeu. Astfel are o identitate de păcătos, care poate fi schimbată doar prin credință, de către fiecare om în parte. Asta identitate se păstrează pentru vecie, dacă omul nu hotărăște să-L facă pe Hristos, Domnul și Mântuitorul lui, aici și acum, în viața asta pământească. Va petrece veșnicia cu cel ce este dumnezeul acestui veac rău, satan care este păcatul păcătosului, care a vrut să trăiască în păcat, respingând dragostea lui Hristos și crucea Lui, prin necredință. Necredința este singurul păcat pentru care omul va fi respins de Dumnezeu, rămânînd în identitatea de păcătos. Credința este ceea care ne ancorează în Hristos. Marcu 16:16; Ioan 1:12; 3; 15; 3:18; 3:36; 5:24; 6:29; Ioan 16:8-9; Romani 1:16; 6:8; 10:9; 1 Ioan 5:1; 5:4; Filipeni 3:7-9; Efeseni 2:8-10; Galateni 2:20; 2:16; 1 Corinteni 2:5; Romani 10:10; 10:17; 4:5; 3:28; 3:22; Prin credința lui Isus și lucrarea Lui terminată la cruce, omul păcătos se naște din nou, prin Duhul Sfânt, crezând Cuvântul Lui. Astfel primește o identitate de ”copil” ”fiu” de Dumnezeu, moștenitor a Împărăției Lui, împreună cu Hristos. Această identitate nu se pierde, când trupul se trece, ci continuă veșnicia cu Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt, cerul și oștirea lui veșnic. Dacă mai trăiești cu identitatea de păcătos, care te duce la cruce, când faci un bine și te departă de cruce când faci răul și niciodată nu reușești să treci dincolo de cruce și să trăiești viața cu și în Hristos, această credință care nu are putere de a te schimba într-un fiu care se maturizează și crește după voia Domnului, te rog schimbă-o tu pe ea. Este o credință deficitară. Primește și trăiește prin credința lui Isus, Ioan 1:12-13.”Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu, născuți nu din sânge, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” Acum din sângele lui Adam ai fost născut. Dar din Dumnezeu, prin credința în lucrarea Sângelui lui Isus Hristos ai fost născut din nou? Astfel cine crede, se botează. Deci mai întâi crede și-i născut din nou și apoi se botează, mărturisindu-și credința și cujetul curat în fața martorilor nevăzuți și văzuți. Marcu 16:16; Coloseni 2:12; 1 Petru 3:21. Când primești identitatea nouă de ”fiu” de Dumnezeu, Duhul Sfânt prin cei maturi din jurul tău, te ajută să umbli în această identitate, cu Hristos. Mulțumim Tată. Isuse și Duhule Sfânt. Amin!