IARTĂ (2)

„Întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce…!” (Ieremia 31:18)

În prima carte a Bibliei, citim că: „Robii lui Isaac au mai săpat în vale şi au dat acolo peste o fântână cu apă de izvor. Păstorii din Gherar s-au certat însă cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră.”… Pe urmă s-a mutat de acolo şi a săpat o altă fântână pentru care nu s-au mai certat; şi a numit-o Rehobot „căci” a zis el „Domnul ne-a făcut loc larg ca să ne putem întinde în ţară.” (Geneza 26:19-22). Ce exemplu extraordinar de practicare a iertării! Isaac a săpat fântâni, iar vecinii săi au venit și le-au revendicat. Nu era corect, dar în loc să se revolte și să se răzbune, el a plecat și a săpat alte fântâni – și Dumnezeu l-a binecuvântat nespus de mult. Adevărul este acesta: Dumnezeu va umple golul din viața ta, când îi vei ierta pe cei ce te-au rănit! S-o recunoaștem: câtă vreme împărtășim această planetă cu alte ființe umane la fel de imperfecte, ele ne vor răni. N-avem cum să evităm lucrul acesta! Și când durerea ajunge să se adâncească, poate fi greu să ierți. Asta înseamnă oare că trebuie să trăiești prefăcându-te că nu s-a întâmplat nimic, și negându-ți sentimentele? Nu, primul pas spre vindecare este să-ți recunoști sentimentele. Și Domnul Isus ne oferă cel de-al doilea pas: „Rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.” (Luca 6:28). Când faci lucrul acesta, se întâmplă ceva neașteptat: inima ți se înmoaie, și începi să-l vezi pe ofensatorul tău prin ochii lui Dumnezeu și nu prin prisma propriilor tale emoții. „Dar nu vreau să-l iert!” spui tu. Ei bine, aici intervine pasul al treilea: recunoaște că nu ești dispus să ierți, și roagă-L pe Dumnezeu să te schimbe. Așadar, dacă te afli în această situație, rostește aceste cuvinte: „Întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce…!”