IAEBEȚ (3)

„Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse” (1 Cronici 4:10)

Când Iaebeț s-a rugat „Dacă … îmi vei întinde hotarele”, el a spus: „Vreau mai mult decât am și te rog să-mi dai!” Acest om a avut năzuințe mari și Dumnezeu le-a binecuvântat. Există trei concepții greșite care ne pot împiedica să avem năzuințe mari: 1) Confundăm teama cu smerenia. Noi spunem: „O, nu aș putea face niciodată așa ceva” și credem că suntem smeriți. Dar asta nu înseamnă smerenie. Ci e teamă și lipsă de credință. O persoană cu adevărat smerită ar spune: „Cu ajutorul lui Dumnezeu, pot. Prin binecuvântarea lui Dumnezeu, voi putea face. Poate singur nu sunt în stare, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, pot.” Asta înseamnă smerenie. 2) Avem tendința să confundăm lenea cu mulțumirea. Noi îl cităm pe Pavel: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.” (Filipeni 4:11). Asta nu înseamnă că nu trebuie să ai idealuri. Pavel nu spunea: „Nu am ambiții sau planuri de viitor.” Ci, de fapt, chiar opusul! El vorbea despre „a te arunca spre ce este înainte” (Filipeni 3:13). Dacă nu ai un vis sau un scop, cere-I lui Dumnezeu unul. 3) Confundăm gândirea limitată cu spiritualitatea. Unii spun: „Eu îl slujesc pe Dumnezeu atât cât pot.” De ce nu începi să-L slujești pe Dumnezeu într-un mod mai important? De ce nu-L lași să te folosească mai mult? Alții spun: „Sunt bine așa cum sunt. Așa m-a creat Dumnezeu.” E greșit să dai vina pe Dumnezeu pentru lipsa ta de creștere, pentru că El ți-a pus la dispoziție toate uneltele și toate ideile de care ai nevoie pentru a crește. Concluzie: Îi stai lui Dumnezeu în cale când nu ai năzuințe mărețe. Deci, roagă-te ca și Iaebeț!