Grijile avuţiei

Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui, cu care se trudeşte sub soare?
Eclesiastul 2.22

Benjamin Franklin (1706-1790) a fost un gânditor iluminist, fizician, filozof, economist şi om politic cu respect faţă de Biblie. Într-o zi veni la el un om şi începură să vorbească despre grijile pe care le au oamenii bogaţi. Acel om nu înţelegea de ce bogaţii au atâtea griji.

În loc să răspundă, Franklin luă un măr şi îl dădu unui copil ce se juca în curte. Copilul abia putea ţine mărul în mâna sa mică, dar ochii îi străluceau de bucurie copilărească. În momentul când copilul a vrut să ducă mărul la gură, Franklin îl îmbie pe copil cu un alt măr. Copilul prinse mărul cu cealaltă mână, dar acum greutatea de a mânca din primul măr era mai mare. Pe când copilul se chinuia cu cele două mere, Franklin luă dintr-un coş al treilea măr mult mai frumos şi mai mare şi îl oferi micuţului. Copilul încercă să ia şi acel măr, dar totul era în zadar. Întinzând mâna spre cel de-al treilea măr le scăpă pe toate din mână şi copilul începu să plângă.

„Aşa este şi cu omul“, zise Franklin. „Un om care are prea multe bunuri pământeşti, în loc ca acestea să-i aducă bucurii pământeşti, îi fac supărări, necazuri, griji.“