Frumusețe versus Caracter

 Să ne îngrijim este un lucru bun, inseamnă să ne respectăm pe noi și pe cei din jur. Dar deseori această atenție pentru exterior depășește limitele normale și oamenii nu mai știu cum este să fie naturali, să fie ei înșiși. Vedem fete cu kilograme de machiaj pe față și băieți care nu merg nici până la magazinul din fața blocului nearanjați la patru ace. Se iau și la întrecere chiar, care se aranjează mai mult... fetele sau băieții?!
De figuri nici nu mai spun, că parcă la fiecare pas îi așteaptă CANCAN-ul să-i pună pe prima pagină a revistei de mâine.
 Trist, dar adevărat!
 Aceasta e lumea în care trăim. O lume obsedată să ajungă la standardele impuse de modelele de succes promovate de mass media, obsedată de a fii mereu la modă, de a se aranja considerând ca a fi cât mai artificial va fi cât mai apreciat.

În toate aceste încercări de a arăta cât mai bine, uităm un lucru foarte important. Uităm defapt care este adevăratul scop în viață.
 Care este adevăratul tău scop în viață? Să devii o păpușă de porțelan sau să devi un om cu totul special? Gândește singur(ă)! Peste ani și ani, când timpul îți va fi luat tot zâmbetul fermecător de pe față, poate că nimeni nu-și va mai aduce aminte de chipul tău... dar de felul tău de a fii, cu siguranță! Oamenii nu-și vor mai aminti de coafura ta sofisticată din acea seară de vară, dar își vor aminti cu siguranță de cât de speciali i-ai făcut să se simtă stând la povești după o zi stresantă. Nu-și vor mai aduce aminte de hainele pe care le-ai purtat la acel eveniment, dar vor păstra mereu în inima lor privirea ta caldă ce i-a îmbărbătat în vremurile grele. Nu își vor mai aminti de chipul tău perfect precum porțelanul, dar își vor aminti fără îndoială de lacrimile ce îți brăzdau obrajii, atunci când plângeați împreună. Va veni un timp în care nu va mai conta frumusețea exterioară, deoarece vor avea ceva mai valoros...vor avea caracterul. Frumusețea trece, dar caracterul rămâne.
 Cultivă-ți caracterul și chipul ți se va înfrumuseța și el!
 Nu este așa de greu să fii un om de caracter. Dacă ai acorda la fel de multă atenți caracterului tău, cum acorzi chipului tău, vei vedea că o altă strălucire îți va lumina fața.
 Ia-ți timp să stai de vorbă cu cel singur, să ajuți pe cel nevoiaș, să plângi cu cel ce plânge, să mângâi pe cel suferind, să spui o vorbă bună, să ierți, să oferi și să iubești ... și vei deveni curând frumos/frumoasă cum nici nu te-ai așteptat vreodată.