Frica si credinta

             “Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?” Marcu 4:40

Aceste cuvinte au fost spuse de Domnul Isus, ucenicilor înspăimântaţi de furtună. În teama lor, firească de altfel, deşi văzuseră atâtea minuni făcute de Învăţătorul lor, au ajuns să creadă că este posibil ca Lui să nu-I pese de situaţia prin care treceau. “Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?” Marcu 4:38

Cum de s-a înfiripat gândul acesta în mintea lor?

De câte ori nu am avut şi noi astfel de gânduri? De câte ori nu am dat înapoi în faţa unor “furtuni” aparent de netrecut, în loc să ne aşezăm pe genunchi şi să aducem înaintea Domnului nostru această furtună?

Acolo unde începe frica, se micşoreaza credinţa şi invers, unde începe credinţa, se micşorează frica. Domnul Isus a spus: “În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” Ioan 16:33

 Singura frică sănătoasă este frica de Dumnezeu. “Frica de Domnul este începutul înţelepciunii.” Orice altfel  de frică, frica de oameni, frica de anumite situaţii, şi altele, nu vin de la Dumnezeu. “Frica de oameni este o cursă, dar cine se încrede în Domnul, nu are de ce să se teamă!”Proverbe 29:25

“Nu te teme, căci Eu sunt cu tine. Nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te întăresc şi tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.”Is 41: 10

                                                      „Ştiind că-I viu, pot învinge teama”