Fiul Omului trebuie sa fie dat pe maina pacatosilor

"...cand zicea ca Fiul omului trebuie sa fie dat in mainile pacatosilor, sa fie rastignit si a treia zi sa invieze" (Luca 24:7).


Aceasta este parte din marturia ingerului care a intampinat femeile venite la mormantul Domnului Isus in duminica invierii. Ingerii din cer nu aduc o Evanghelie noua, ci ca si ingerii bisericilor, ei folosesc cuvintele lui Isus si ii invata cum sa le aplice in viata lor. Ceea ce s-a intamplat cu Domnul Isus la "implinirea vremii" a fost prin "sfatul hotarat si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu" (Fapte 2:23). Dar cu toate ca ei au facut aceasta, cei ce l-au rastignit pe Isus nu au fost pentru aceasta mai putin pacatosi pentru ca au facut ce era scris despre El. Isus le-a spus ca va fi rastignit. Cu siguranta ca ei nu au uitat ceea ce acum se implinea sub ochii lor. Aducerea aminte a cuvintelor Domnului Isus la momentul potrivit ne va ajuta sa avem o intelegere corecta a Providentei Lui. Uneori este nevoie sa ni se reaminteasca unele din promisiunile pe care Domnul Isus ni le-a spus dar pe care le-am uitat, pentru a ne feri de cadere in ispita si de alunecare de pe calea adevarului.

Ne bucuram cand ni se reaminteste de lucruri esentiale pe care le-am uitat sau ne umileste uitucenia noastra? Uitarea este scrisa in legile omenesti si aceasta se accentuiaza cu varsta. Sa fim multumitori "ingerilor" trimisi sa ne reaminteasca ceea ce nu trebuie sa uitam niciodata, in special faptul ca Isus a murit pentru pacatosi, dar a treia zi a inviat glorios. "Nu trebuia sa sufere Hristosul aceste lucruri, si sa intre in slava Sa?"(Luca 24:26).

Scopul cu care Domnul Isus le reaminteste celor doi ucenici care mergeau spre Emaus in prima zi a saptamanii de ceea ce trebuia sa se intample cu El, a fost ca sa le arate ca suferintele lui Hristos erau o piatra de poticnire pentru ei. Ei nu au fost in stare sa creada in slava Lui. Suferintele Lui erau singura cale la slava si El nu putea intra in slava Lui pe alta cale. Intrebarea aceasta era ca un repros la adresa celor doi. Oare nu citisera ei niciodata Isaia 53 ori Daniel 9, unde profetii vorbesc asa de clar despre suferintele Domnului Isus si de slava de care vor fi urmate? Cei doi nu puteau impaca aceste doua lucruri: crucea si coroana.

Suferintele lui Cristos nu erau o ofensa, sau o obiectiune ca El este Mesia, ci erau o dovada, asa cum toate necazurile sfintilor sunt o evidenta ca sunt fii (Evrei 12:7). El nu ar fi putut fi Mantuitor daca nu ar fi fost unul care a suferit. Moartea Domnului Isus pentru noi a fost un act voluntar din partea Lui. Si apoi, dupa ce a suferit aceste lucruri a intrat in slava Sa, ceea ce s-a si intamplat dupa inviere. El avusese slava aceasta inainte de intemeierea lumii (Ioan 17) dar o parasise pentru o vreme.
Pentru ca El sa intre in slava Sa a trebui mai intai ca sa sufere, pentru ca Scriptura sa se implineasca, si ca Dumnezeu sa fie dovedit credincios fagaduintelor facute. Astfel reprosul crucii este indepartat si suntem indreptatiti sa ne asteptam la o cununa de spini mai intai, apoi la cununa de slava. Ca si in cazul celor doi ucenici care mergeau acasa de la Ierusalim, adevarurile privitoare la Domnul Isus sunt imprastiate prin toata Biblia ca si "comoara din tarina ascunsa". Ele trebuiesc explicate si putem zice ca si famenul etiopian: "Cum voi putea intelege daca cineva nu-mi va explica?" Domnul Isus este cel mai bun Invatator si cel mai bun interpret al Scripturilor.

Doresc slava fara cruce? Doresc o cununa vesnica fara a purta acum una de spini? Daca nu am de suferit din pricina ca sunt crestin, s-ar putea sa fie ceva gresit in viata mea.