FII UN SUSȚINĂTOR! (3)

„Iosua… slujitorul tău, va intra în ea; întăreşte-l, căci el va pune pe Israel în stăpânirea ţării aceleia.” (Deuteronomul 1:38)

Când vine vorba despre darul susținerii, să subliniem câteva aspecte: 1) Susținerea este un dar neglijat. Oare de ce? Pentru că nicio lucrare nu pare mai necesară în biserică astăzi decât încurajarea. Sunt atât de frecvente descurajarea și temerile, și e atât de dificil să găsești – chiar și în biserică – încurajare. În multe comunități și biserici există ceva ce-am putea numi „comitetul dușurilor reci” – un grup de oameni mereu gata să-ți spună de ce o lucrare nu dă rezultate, și să-ți demonstreze că un oarecare program nu funcționează. Oamenii aceștia sunt mult mai vocali decât cei care încurajează, fapt care ne duce la următorul aspect: 2) Susținerea este un dar necesar. Indiferent cât de bine par să meargă lucrurile sau cât de bine arată cineva pe dinafară, fiecăruia dintre noi ne prinde bine uneori puțină încurajare. De fapt, susținerea este atât de importantă, încât întreaga biserică ar trebui să fie implicată în ea. Biblia spune: „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie”. (Evrei 10:24-25). Biserica este un loc în care oamenii trebuie ridicați, nu dărâmați. Noi trebuie să-i susținem pe oameni atunci când n-au nevoie, și să nu așteptăm până când au nevoie de încurajare! Dacă așteptăm prea mult, încurajarea poate veni prea târziu. Nu aștepta să se întâmple ceva bun ca să rostești o încurajare; fă-o ca o practică obișnuită. „Dar nu știu ce să le zic,” spui tu. Dacă Îi ceri lui Dumnezeu înțelepciune în sensul acesta, El ți-o va da. „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare” (Isaia 50:4). Așadar, fii un susținător!