Fierarul si suferinta

Un bun fierar a auzit vestirea Evangheliei şi s-a pocăit, s-a întors la Dumnezeu. După pocăinţă, au urmat o seama de încercări, dar le-a trecut cu bine. Un ateu, care a urmă­rit viaţa lui, într-o zi i-a zis: "Tu nu vezi că de cînd tu spui că te-ai întors la Dumnezeu, o seamă de necazuri au venit asupra ta: ţi s-a îmbolnăvit copilul, apoi te-ai îmbolnăvit tu, ai avut un accident cu maşina, vreo trei clienţi ţi-au fă­cut scandal, si încă mai susţii că Dumnezeu te iubeşte? Cum îţi explici tu toate acestea?".
Fierarul lucra de zor la oţelirea unui arc. După ce aim întrebarea, el se opri din lucru şi îi zise ateului: "Vezi dumneata arcul acesta? Pentru ca să fie bun, eu 1-am înroşit în foc, apoi 1-am aruncat în apă rece cu gheaţă, 1-am vîrît iarăş în foc şi din nou în apă rece. Fac aceasta, ca să fie un arc bun. Dacă nu aş face aşa, ar fi o simplă bucată de fier fără valoare. La fel procedează Dumnezeul meu cu mine, vrea să mă facă de valoare, vrea să devin după voia Sa. Cu dumneata nu lucrează aşa, dar eu îi mulţumesc pentru felul cum lucrează cu mine".
Necredinciosul n-a mai avut nici un cuvînt, căci a văzut că nu-1 poate clinti din credinţa sa.