Fericirile - 2 -

   Matei 5:10-12.

''Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor !!''

''Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră !!''

''Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentrucă răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii, care au fost înainte de voi !!''

   Înainte de a intra în subiect, vreau să fac o mărturie, despre mine şi viaţa mea de ''pocăinţă.'' Trăiesc la ţară, suntem oameni de rând şi am învăţat să trăim  şi în belşug, şi în mai puţin belşug. M-am născut într-o familie de credincioşi, am trăit într-o Biserică câţiva ani buni, fără să fiu prigonită pentru credinţa mea în Hristos. Dar, oricum, suferinţe, lacrimi şi încercări au fost destule. Unele au fost din cauza confuziei şi necunoştinţei mele de Dumnezeu şi Cuvântul Lui. Eram o ''pocăită'' bună (credeam eu) dar nimeni nu m-a ocărât, nu m-a râs, nu mi-a zis că sunt pe o cale greşită. Mă întreb, oare de ce? De ce credinţa mea nu stârnea împotrivire? Pentru că Isus şi Duhul Sfânt erau numai în mintea, logica şi gândirea mea. Pentru mine traseul, minte-inimă era cam lung, dar slavă Domnului pentru minunea care s-a intâmplat într-o zi, în viaţa mea. A fost ziua când Isus Şi-a luat locul de ''Domn'' în viaţa mea. Atunci am coborât jos de pe tronul vieţii mele şi de atunci, conduce El. Vă spun sincer: conduce extraordinar, şi e foarte fain când poţi ca tu să te odihneşti şi El să conducă.

   Diferenţa a făcut-o Isus şi crucea Lui. Bătrânul Simeon zicea: ''acest Copil, va stârni împotrivire oriunde El va intra.'' Aşa a fost. Eu nu mi-am mai plâns de milă, celor din preajma mea, ci am început să le spun lucrările Lui pe care le face în mine, şi descoperirile din Cuvântul Lui, în fiecare zi, săturându-mi sufletul. Odată cu bucuriile mele au sosit şi bârfele, dispreţul şi zâmbete milostive, cum că m-aş rătăci de la adevăr. Acestea nu sunt nimic. Prigoniri pentru Hristos vor apare pentru că acesta-i drumul  pe care trebuie să-l urmăm şi eu, şi toţi copiii Domnului.

   În câteva dintre fericiri, Domnul Isus ne spune că: celor care au înviat împreună cu El la o viaţă nouă, El le aduce Împărăţia LUI în inimă, schimbând astfel toate lucrurile. El îmbogăţeşte pe cei săraci în duh, mângâie pe cei ce plâng, satură pe cei flămânzi, dă o inimă nouă, dă pacea ca să putem fi împăciuitori în jurul nostru, ne dă har ca să putem şi noi să dăm altora milă şi îndurare. Toate aceste le primim fără implicarea ori meritele noastre, dar, să nu uităm că punerea lor în practică aici pe pământ este datoria noastră. Iar pentru aceasta trebuie să stăm aproape, şi, şi mai aproape de inima Domnului, ca să putem auzi glasul Său, pentru sfătuire, călăuzire şi îndrumare. 

Domnul Isus nu lasă ''tortul'' acesta de ''fericiri'', fără să aşeze pe el ''cireaşa'' glorioasă. Acei care au în inima lor Împărăţia Lui aici pe pământ, vor sfârşi în ''Împarăţia cerurilor'' pentru veşnicie. Acest lucru este extraordinar!!!!

Ar putea fi de dorit ceva mai mult??                                                                                                                     E o binecuvântare şi o bucurie fără egal, Împărăţia Lui în inima nostră aici pe pământ.                                                 Dar cum va fi în Împărăţia Lui Dumnezeu pentru veci şi-n veci de veci !!???

Va fi bine căci vom fi cu Dumnezeu!! Slavă Lui!!!  Să ne bucurăm şi să ne veselim căci ''Vine Isus!!!'' şi lucrurile vor          lua o întorsătură radicală la o clipeală din ochii. Amin.