Ferecaţi pe inima ta

                            Ferecaţi pe inima ta

Exod 28:11,12,15, 29,30:

 "11. Pe cele două pietre să sapi numele fiilor lui Israel, cum se face săpătura pe pietre şi pe peceţi; să le legi într-o ferecătură de aur.

^12. Amândouă aceste pietre să le pui pe umerarii efodului, ca aducere aminte de fiii lui Israel; şi Aaron le va purta numele înaintea Domnului, pe cei doi umeri ai lui, ca aducere aminte de ei.

15.Să faci apoi pieptarul judecăţii, lucrat cu măiestrie; să-l faci din aceeaşi lucrătură ca efodul; să-l faci de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi de în subţire răsucit.

29.Când va intra Aaron în Sfântul Locaş, va purta pe inima lui numele fiilor lui Israel, săpate pe pieptarul judecăţii, ca să păstreze întotdeauna aducerea aminte de ei înaintea Domnului.   

³⁰ Să pui în pieptarul judecăţii Urim şi Tumim, care să fie pe inima lui Aaron, când se va înfăţişa el înaintea Domnului. Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata copiilor lui Israel, când se va infaţişa înaintea Domnului."

 Cunosc oameni credincioşi care în fiecare rugăciune a lor, amintesc lui Dumnezeu de cei dragi.

La fel făceau şi părinţii mei şi mărturisesc că îmi făcea bine să ştiu că în fiecare dimineaţă ei se rugau şi pentru mine, mai ales în zilele când aveam examene, teste, ori probleme deosebite de rezolvat.

Totuşi, uneori, când eu mă rog, mă întreb dacă nu cumva îl deranjez pe Dumnezeu cu acelaşi gen de rugăminte, să-i ocrotească pe cei dragi.

Textul amintit ne lămureşte că niciodată nu e prea mult să-i amintim Domnului de ai noştri.

Dumnezeu însuşi i-a spus lui Moise să pună numele fiilor lui Israel pe umerii şi pe pieptul preotului care intra zilnic în cort, înaintea Domnului .

Dar aceasta nu se făcea oricum.

Preotul avea scris pe frunte „sfânt Domnului”, deci el însuşi era curat, iertat de Dumnezeu şi după aceea se ruga pentru alţii.

Deci şi noi, când ne rugăm pentru alţii, să ne cercetăm viaţa şi mai întâi să cerem Domnului Isus să ne sfinţească.

Apoi am văzut că numele fiilor lui Israel erau purtate în permanenţă pe „inima”  preotului, „ferecate”pe pieptul lui. Asta îmi spune că şi eu, chiar dacă nu rostesc numele lor înaintea Domnului de fiecare dată, trebuie să le am „ferecate” pe inimă în curăţia aurului şi a pietrelor preţioase. Înseamnă că nu trebuie să păstrez nimic împotriva lor, nimic ce m-a supărat sau m-a deranjat.Să mă gândesc la ei cu dragostea Domnului. Nu-i chiar aşa de simplu, mai ales când , poate, doar cu câteva minute sau ore înainte, aceştia mi-au spus cuvinte urâte, sau m-au apostrofat pe nedrept...Totuşi persoana lor , în inima mea, să rămână „ferecata” în dragostea lui Hristos. Altfel, degeaba mă rog pentru ei, dacă am ceva împotriva lor.

La fel şi pentu ţară, pentru conducători; dacă ne rugăm pentru ei, să nu avem ură împotriva lor, chiar dacă nu suntem de acord cu faptele lor.Să le dorim sincer mântuirea, altfel cum să curgă prin noi binecuvântarea?                                  

 Ar fi intrat Aaron înaintea Domnului dacă numele unuia din fiii lui Israel s-ar fi deranjat , ar fi căzut din ferecătura lui? Nu cred, ci mai înainte ar fi rezolvat această problemă şi abia după aceea ar fi intrat în Sfânta Sfintelor. Altfel, s-ar fi putut să fie el pedepsit.Din această cauză preotul purta clopoţei la poalele veşmintelor, ca să „nu moară înaintea Domnului”(să ştie cei de afară că e viu, pentru că aud clopoţeii sunând, deci el se mişca) . Dacă nu era după cuvântul Domnului, putea chiar să moară, aşa cum li s-a întâmplat celor doi fii ai lui Aaron, pentru că au aprins alftel focul de pe altar.(„au adus foc străin”-Levitic 10:1,2.)

Numele fiilor lui Israel erau alături de” Urim şi Tumim”, care înseamnă „Lumină şi desăvârşire” şi care , pentru noi, azi, nu poate fi decât Domnul Isus, căci El este „lumina şi desăvârşirea credinţei noastre”.(Evrei 12: 2)

Deci numai datorită iertării prin jertfa Lui, putem să cerem Domnului să-i protejeze, să-i binecuvânteze.

Doamne, ajută-ne să mijlocim  totdeauna pentru ai noştri ,după voia Ta şi în modul în care Tu ai hotărât!