Femeile in varsta trebuie sa aiba...

"Spune ca femeile in varsta trebuie sa aiba o purtare cuviincioasa, sa nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; sa invete pe altii ce este bine, ".(Tit 2:3).



Femeile in varsta si ele trebuiesc invatate si avertizate. Prin femeile in varsta unii inteleg ca este vorba de diaconite, care erau angajate mai mult in a avea grija de saraci si de cei bolnavi; dar poate fi vorba, in acelas fel si orice alta femeie mai in varsta care era credincioasa.

Ele trebuie sa "aiba o purtare cuviincioasa". Atat barbatii cat si femeile trebuie sa-si acomodeze purtarea ca sa fie potrivita cu profesia lor. Acele virtuti mentionate mai sus cu privire la batrani se pot aplica si la femei. Femeile trebuie sa invete, care este rolul lor, din Cuvant, ca si barbatii. Nu este un fel de mantuire pentru barbati si altfel de mantuire pentru femei, ci si unii si altii trebuie sa invete si sa practice aceleasi lucruri, atat cei batrani ca si cei tineri. Atat virtutile cat si responsabilitatile sunt comune.

1. "Sa aiba o purtare cuviincioasa", cum se cuvine femeilor sfinte, pastrand o decenta evlavioasa si o buna cuviinta in imbracaminte si in gesturi, in aparenta exterioara si in vorbire, ca si in intreaga lor comportare. Dar aceasta este generata de un principiu interior si dintr-un obicei sfant, influentand si controland conditia lor exterioara in toata vremea.

Cu toate ca nu li se citeaza un anumit text din Scripturi, totusi sunt anumite reguli generale potrivit carora aceste virtuti trebuiesc cultivate cum ar fi: "Sa faceti totul pentru slava lui Dumnezeu" (1 Cor.10:31) ori: "Incolo, fratii mei, tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna, si orice lauda, aceea sa va insufleteasca" (Fil.4:8). De aici putem intelege ca orice lucru care se cuvine ori nu se cuvine, care nu sunt potrivite cu sfintenia, formeaza o regula sau un standard de conduita pe care trebuie sa-l urmam.

2. "Sa nu fie clevetitoare" ori calomniatoare, adica din acelea care seamana discordie, care vorbesc de rau ori barfesc pe aproapele lor, o mare si foarte comuna greseala; nu numai ca le place sa vorbeasca mult, dar sa vorbeasca de rau despre oameni si sa desparta pe prieteni.

Un defaimator este unul a carui limba este aprinsa de focul iadului, asa de mult si asa de direct ea face voia diavolului. Acesta este un pacat contrar legii dragostei, a dreptatii si a egalitatii unii fata de altii. Ea izvoraste adesea din rautate si ura, ori din gelozie, toate cauze diavolesti.

3. "Sa nu fie dedate la vin". Cuvantul aici se refera la o adictie de alcool. Aceasta nu se cade sa fie nici la barbati si nici la femei, dar mai ales la o femeie batrana si care din pacate se gaseau, mai ales intre femeile grecoaice din vremea aceea. Cat de indecent si de rusinos sa corupi si sa distrugi puritatea trupului si a mintii prin bauturi ametitoare! Ce exemplu si ce tendinta, care nu se potriveau deloc unei femei batrane care trebuia ca ea sa fie cea care invata lucruri bune pe cele tinere.

4. "Sa invete pe femeile tinere". Aceasta nu se facea in public. Aceea era interzis, dar ele o puteau face acasa, in particular, printr-un exemplu personal si o viata curata. Acele femei ale caror actiuni si comportare sunt potrivite cu sfintenia devin invatatoare ale acelor lucruri bune. Pe langa acestea ele pot si trebuie sa invete invatatura divina acasa pe copiii ei. In Prov.31:1 citim de mama lui Lemuel care obisnuia sa-l invete si cand a devenit adult.

Cele ce invata lucruri bune sunt in opozitie cu cele ce invata lucruri eronate, ori fleacuri, care nu folosesc la nimic, cum ar fi superstitiile si anumite reguli omenesti. In opozitie cu aceasta, femeile batrane si credincioase sunt chemate sa invete pe cele tinere "ce este bine".

Ma pot da exemplu pe mine in fapte bune si in invatatura sanatoasa? Este comportarea mea potrivita cu sfintenia?